Cadou de la Moarte

9. Motivul

-19 martie 2217-

148 de zile rămase
  Mă trezesc când razele soarelui intra printre jaluzelele trase încă de aseară. Am adormit cu greu aseară gândindu-mă la Seb și la cât de de încântată sunt fiindcă formăm în sfârșit un cuplu. Mama și Lucy au spus ca ne stă foarte bine împreună iar eu sunt de aceeași părere.

     Off... Abia acum mi-am dat seama că nu mi-am făcut încă temele așa ca mă ridic din pat și îmi încep rutina. Iau micul dejun de la ora 11 și urc sus. Când deschid ecranul telefonului observ cele 200 de notificări. Zece reprezintă mesaje de la Seb iar restul... apeluri nepreluate de la Chat. Cred ca ar trebui să îmi arunc telefonul într-un lac... Pentru că altfel probabil m-ar arunca într-un râu. O sun și răspunde pe data.

     -UNDE AI DISPĂRUT? țipă ea cu toată ființa sa.

     -Hei Chat. Am fost ieri la petrecerea lui Alex după cum bine știi și după când am ajuns acasă era deja prea târziu ca să te sun.

     -DACĂ TE MAI PUNE PĂCATUL SA NU ÎMI MAI RASPUNZI O VEI PĂȚI! mă amenință ea și pe mine mă bufnește râsul. ACUM SCUIPA TOT...

      -Dacă asta vrei. Păi... La început Alex a fost foarte distant dar odată ce a deschis cadoul cred că si-a dat seama că semanam destul de mult. Pe lângă asta eu și Seb suntem un cuplu dar nu e mare chestie...

      -TU TE AUZI MĂCAR? CUM SĂ NU FIE MARE CHESTIE? ÎȚI SPUN EU... E MARE CHESTIE VAL! se răstește ea la mine iar eu abia dacă îmi mai pot abține râsul.

       -Glumeam doar Chat. Sper că vei păstra secretul.

        -Așa mă știi tu pe mine? Normal ca îl voi păstra!

        -Bine. Vorbim mai târziu... Am atâtea teme pe cap.

        -Te-aş putea ajuta în schimbul unor informații...

         -Nu serios? îi zic râzând.

       -Merita sa încerc!

      -Mai vorbim... Te pwp Chat.

       -Și eu Val.

      -time skip-

    E ora 14 și tocmai mi-am terminat temele infernale. Telefonul îmi sună.
 
     -În zece minute sunt în fața ușii tale. Ai face bine sa te pregătești... îmi zice Seb.

     -ACUM ÎMI SPUI?

     -Credeam că știi... Dar...

     -Dar ce?

      -Se pare că am uitat să îți spun aseară. Greseala mea

      -Offf... Ai face bine să închizi fiindcă altfel vei veni degeaba.

      -Bine... spune și închide.

      Abia am timp să mă schimb. Îmi iau o pereche de blugi negri și cu talia înaltă și un tricou larg și subțirel. Pe deasupra îmi iau geaca de piele și tenișii negri. Apoi cobor și îl văd pe frumosul blond discutând cu mama și Lucy. Sunt așa de drăguți împreună.

     -ZÂMBIȚI! spun și le fac o poză.

     -Pentru ce-a fost asta?

     -O simplă amintire! le spun și începem să râdem împreună.

     -Haide! La revedere doamnă Harper.

     -Sebastian spune-mi Aria.

     -Desigur doam... Aria.

     -Mai bine!

     -Acum nu mai vrei sa mergem? îl întreb când îmi iau rămas-bun de la mama și sora mea.

    -Ai dreptate Val. Haide. îmi zice întinzându-mi brațul.

    Și uite așa plecăm spre casa lui. Pe drum era sa mă înec de la atâta râs.

   DOAMNE ÎL IUBESC PE BĂIATUL ACESTA.

   Am intrat în casă și ne-am așezat pe canapeaua vișinie care se posta în mijlocul sufrageriei. El alege un film de acțiune pentru ca probabil nu știe de frica mea. Pot citi mult și bine despre crimele odioase, sinucideri și asasinări sângeroase dar când vine vorba de privit îmi mut privirea pe dată. Poate ca vrea sa mă ghemuiesc la pieptul lui când mă voi speria. Sunt sigură că asta se va și întâmpla.

     Filmul e pus deja de cam 15 minute când simt o mânuță care îmi atinge umărul. Știu ca nu e Seb fiindcă acesta își ține mâinile în jurul taliei mele. Când îmi întorc privirea îl văd pe Alex.

     -Ce s-a întâmplat Alex?

     -Val, poți veni puțin?

     -Desigur. Două secunde.
 
     -Seb, plec puțin cu Alex, are nevoie de mine se pare. îi zic blondului.

     -Te aștept aici atunci.

     Îl văd pe Alex în fața unei uși care duce probabil în camera sa. Când intru dau de o cameră spațioasă cu o bibliotecă de invidiat. Oare ce a pățit frățiorul lui Seb?

     -Spune-mi ce s-a întâmplat, Alex. îi zic pe un ton blând.

      -Ia loc,spuse el pe un ton incredibil de sinistru. N-ar fi trebuit să-i cumpăr romane cu crime.

       M-am așezat iar el incepu sa vorbească fără să mă privească în ochi.

       -Când ne-am cunoscut ai observat că eram cam distant. E din cauza datei când voi muri...

      Se intoarce spre mine cu lacrimi in ochi.

      -Voi muri la 13 ani. 13 ANI. Nu voi avea niciodată o prietenă, o carieră, o familie. Nu înțelegi. Zilele se transformă în săptămâni.  Săptămânile în luni. Lunile în ani iar acea zi e tot mai aproape.

     -Vino aici, îi spun deschizându-mi brațele pentru a îl îmbrățișa.
  
     El se aruncă în brațele mele iar eu încerc să îl calmez și să îi șterg șiroaiele de lacrimi care îi curg din ochii săi de culoarea oceanului.

     -Val îmi pare rău. îmi zice suflându-şi nasul.

     -De ce mititelule?

     -Pentru cum m-am comportat, nu meriți să fi tratată așa doar ca simt că nu mă pot atașa de oameni din cauza acelei date. Spune printre suspine.

    -Of mititelule. Te rog sa nu mai vorbești așa mă faci și pe mine să plâng acum. Vreau să știi că țin mult la tine chiar dacă și moartea mea se apropie. Am o propunere pentru tine.

     -Ce ai spus?

     -Am și eu o surioara mai mică. Sunt sigură că ar fi încântată sa te cunoască. Dacă vrei putem sa ieșim toți patru mai târziu...

    -Da ar fi bine. Îți mulțumesc Val, pentru ca ești o persoană atât de bună. Sper ca tu și Seb să fiți împreună pentru mult timp.

     -Ce frumos din partea ta puiuțule. îi spun oferindu-i un sărut pe frunte.

     -Vrei să te uiți împreună cu noi la film? Dacă e prea brutal îl vom schimba. Sunt sigură că Seb nu va avea nimic împotrivă.

    -Nu e nevoie Val. Vreau doar sa știu când mergem în parc.

    -Lasă-mă puțin sa vorbesc cu mama și cu Seb. Bine? Vin eu imediat și te anunț.

     -Ok.

     Ies din cameră și vorbesc cu Seb și o sun pe mama. La ora 17 va veni împreună cu Lucy ca să ieșim toți patru în parc. Merg la Alex și îl anunț.

     După aceea mă ghemuiesc la pieptul lui Seb și adorm fiindcă filmul nu mă impresionează. Mă macină supărarea lui Alex. Nu vreau ca el să sufere în acest hal. Acum sunt sigură că voi accepta propunerea de la Moarte.