Cadou de la Moarte

20. Copacul

/Sebastian/
21 aprilie
108 zile rămase

In sfârșit s-a terminat săptămâna asta de școală. Mama a aflat ca am chiulit de câteva ori și si-a pus spionul pe mine, cine altcineva dacă nu Val. Din cauza figurii mele materne am avut o săptămână plictisitoare și pe lângă chinul studiului a trebuit sa suport prezenta lui Daniel cel nesuferit.

Stau acum împreună cu Alex și citesc ceva. Povestea e interesantă, personajele bine caracterizate, rămâne de văzut cum va evolua acțiunea. Deodată mama apare în pragul ușii:

-Băieți! Numai cu capul în cărți stați! De ce nu ieșiți afară sa vă plimbați?

-Oare Val și Lucy pot veni? mă întreabă frățiorul meu.

-Au niște treabă azi, nu pot sa vina. Oricum nu e problemă! Dacă vrei putem sa luam o pătură și cărțile și sa citim afară, îi spun în șoaptă lui Alex.

-Ok...

-E mult mai bine așa băieți! De unde va luați voi vitamina D3 dacă stați numai în casă?

Liniște. Începem sa ne schimbam în ceva potrivit pentru plimbare prin pădure și ieșim din casă.

-Sa știi ca pe mine nu mă poți păcăli! imi zice fratele meu.

-Nu te-am păcălit cu nimic. Nu vreau sa mint vreodată persoanele pe care le iubesc.

-Păi eu nu cred ca Val și Lucy au treaba. Cred ca ascunzi ceva...

-Doamne Alex! De ce nu vrei sa ne petrecem timpul împreună pur și simplu ca doi frați normali?

-Nu știu... doar ca nu am mai ieșit pe afară împreună atât de des ca înainte de când a apărut Valerie...

-Știu asta și îmi pare nespus de rău că te-am neglijat. Doar am un singur frățior și ar trebui sa ne petrecem puținul timp rămas... împreună, dar totuși nici de Valerie nu pot sa mă distanțez...

-De ce spui ca mai e puțin? Mai e destul demult până când trebuie să accepți... sau au scurtat perioada de gândire?

-Nu. Doar ca pana în iunie mai e destul de puțin timp. Ar trebui sa îl utilizăm la maximum! Putem sa facem atâtea!

-Da... totuși cred ca ne putem distra mai bine în patru. Tu ce crezi?

-E o idee bună, dar hai sa trăim prezentul! Mergem în poiana bunicilor?

-Unde altundeva? E cel mai frumos loc din zonă! Pe lângă asta putem și sa punem pătura în zona bătătorită deja de la câte picnicuri am avut acolo.

-Cum să nu!

-time skip-

Ne aflăm în pădurice de mai mult de doua ore. Am reușit și sa termin cartea în acest timp, iar Alex mai are cam 60 de pagini și o termina și el pe a sa. Cât timp citește el eu mă duc într-o micuța plimbare. Nu am mai mers pe aici de câteva luni bune! Merg prin apropiere și la un moment dat simt un miros destul de ciudat. Cumva asemănător cu cel pe care l-am simțit când am intrat în camera lui Chat după ce Val mă sunase pentru a îmi spune despre descoperirea ei macabră. Mă apropii de un copac dinspre care mi se pare ca vine mirosul. Deodată îmi dau seama care este sursa. Sau mai bine spus cine.

Agățat de copac este Harry Delacorte. Valerie mi-a povestit despre el cu câteva săptămâni în urmă. Mi-a spus de toată batjocura pe care a trebuit sa o suporte din vina lui. Totuși nu îmi vine sa cred ca e mort. Fața îi e albăstrie spre violet din cauza lipsei oxigenului, corpul îi miroase deja a putred, trăsăturile îi sunt parcă diferite. Caut repede o poza cu el pentru a mă asigura ca e aceeași persoană. Mă uit la fotografie și îmi dau seama ca fața lui e mult mai schimonosita decât în imagine. Totuși ce știu eu despre procesele de descompunere ale cadavrelor?

Sun la poliție anunțând descoperirea mea macabră și mă duc sa văd ce face fratiorul meu pana vin polițiștii. Încă citește și încerc sa îi spun cât mai subtil ca ar fi bine sa rămână acolo pana mă întorc. El mă asculta si văd cum se apropie cei pe care îi așteptam. Mă duc spre ei pentru a îi face sa îl ocolească pe Alex. Știu ca mă asculta orice s-ar întâmplă, dar prefer sa previn decât sa tratez. Conduc polițiștii la locul unde îl găsisem pe Delacorte. Mă întreabă cumde l-am găsit, probabil încercând sa își dea seama dacă ar trebui sa am încadreze la suspect. Le spun tot adevărul și mă lasă să plec împreună cu Alex pentru ca ei sa își înceapă treaba.

Îl iau frumos și mergem spre casă împreună. Începem sa vorbim despre cărțile terminate azi și parcă încep sa uit puțin din infatisarea mutilată a lui Delacorte. Nu voi spune nimănui ce am văzut. Ce se poate întâmpla? În lumea asta multe persoane se sinucid înainte de data morții lor. Nu ar trebui sa se schimbe ceva când vine vorba de moartea lui.

Gata și acest capitol! Cam scurt, dar nu am ce sa fac. Îmi pare rău pentru eventualele greșeli. Sper sa va placa! Pup!