Cadou de la Moarte

3. Petrecerea

   -prezent 11 martie 2217-

156 de zile rămase

  E sâmbătă. Abia m-am trezit și deja mă întreb cum va decurge ziua de azi. Eu și Chat vom fi îmbrăcate aproape la fel așa ca sper sa nu am parte de propuneri ciudate din partea colegilor mei, dat fiind faptul ca trebuie sa purtăm măști. Chaterine este mai populară decât mine așa ca dacă cineva o recunoaște e posibil sa se bage din greșeală în vorba cu mine. Cred ca cel mai mare dușman al meu e Harry Delacorte. El este băiatul de care mi-a plăcut în clasa a III-a și care nu știu cum a reușit sa afle chestia asta și m-a făcut de râs. Toată școală şi-a bătut joc de mine în acel moment. Singurele persoane care mi-au stat alături sunt familia și Chat și știu că le mulțumesc pentru toată susținerea.

     Din câte țin minte toată târâşenia asta de la scoala începe la 18. Acum e abia 10 așa ca mă duc în bucătărie sa iau micul dejun. Mama e deja acolo și pregătește niște clătite. Imediat ce mă vede mă întreabă:

     -Ești ok cu balul ăsta de la liceu? Nu pari în apele tale.

     -Sunt ok. Îmi doresc doar sa nu dau nas în nas cu Harry. Oricum voi fi cu Chat și vor fi acolo și profesori. Nu prea am motive sa fiu îngrijorată. Nici tu de altfel, spun și îi dau o îmbrățișare călduroasă.

      -Așa sper și eu. Dacă se întâmplă ceva, orice, mă suni și le arat eu iadul pe Pământ, îmi zice ea serioasa.

      -O pot chema aici pe Chat imediat după micul dejun? Poate ne uitam la un film cât ne pregătim, sau chiar mai bine... tragem un pui de somn, îi sugerez eu pe un ton glumeț.

       -Desigur, mai bine mănânci și o aduci aici. Dacă aveți nevoie de ajutor la ceva va pot ajuta, asta dacă vreți.

        Termin clătitele și o sun pe Chat ca sa vina aici sa ne pregătim. În câteva minute se aude soneria și nu deschid bine ca deja e agățată de gatul meu.

       -Tu vrei cumva sa mergi singura la petrecere și nu știi cum sa îmi spui?o întreb eu pe un ton glumeț.

       Imediat începe sa râdă și ne apucăm de coafuri. Vom avea câte un coc lejer în creștet și niște floricele albastre și arginti se vor iți de la baza lui. Apoi ne facem un machiaj natural pentru a ne ascunde cearcănele, apărute după nopțile nedormite în care ne gândim la societatea asta numită Moarte. Apoi ne îmbrăcăm și arătăm perfect. Ne mai trebuiesc doar accesoriile. Eu am uitat pe unde le-am pus dar Chat are o memorie mai bună. Ne asortăm în privința asta și suntem gata. E abia ora 15 așa ca avem timp să  ne uităm la un film. Alegem ceva romantic și ne așezăm pe pat.

     -time skip-

   După o ora și jumătate pierdută ne-am ridicat și am mers spre bucătărie sa mai mancam ceva. Am găsit niște paste care au dispărut imediat ce ne-am apropiat de farfurii. Eram moarte de foame așa că nu aveți voie sa ne judecați. Acum trebuia sa ne punem măștile și sa plecăm spre liceu fiindcă eu stau destul de departe. Ne încalțam și începe adevăratul chin. Trebuie sa ne așezăm măștile fără sa ne distrugem machiajul. Chaterine e foarte iscusita așa ca mă ajuta și pe mine imediat ce își leagă fundita din cordonaşele albe ale măștii de dantelă. În acest moment suntem gata de petrecere. Iesim cu pași repezi din casă și sunam la o companie de taxi. O mașină ajunge în cel mult 5 minute și ne duce în fata liceului. Plătim și coboram și observăm ca nu mai e nimeni în curte așa ca ne îndreptăm spre clase. Asta este singura școală care mai funcționează după ce numărul populației a ajuns la cam 300 de locuitori. Aici învață cam 150 de elevi printre care mă număr și eu. Sora mea învață acasă până e destul de mare pentru a intra la gimnaziu. Eu sunt în clasa a XI-a și as zice ca am note bune. Dintr-o clasă se aude muzică așa ca ajungem în fata ușii și batem. Ghiciți cine ne întâmpină.  Chiar Delacorte.

     -Cine sunteți ?zice el pe un ton monoton.

     -Suntem ditr-a XI-a și am venit la petrecere. ii răspunde Chat.

     -Ce vreți atunci?

     -Știi unde se organizează toată chestia asta? Sau măcar unde se întâlnesc elevii care participa?îl întreb eu plictisita.

     -Se organizează în amfiteatru. Cred ca sunt acolo toți colegii voștri.

     -Mersi, îi zic eu si ne îndreptăm spre amfiteatru.

     Credeam ca își va da seama cine sunt și mă va lua peste picior dar nu a fost așa. Mi se pare destul de suspect. Ajunse în sala mare observăm ca scaunele au fost puse deoparte și ca au fost aduse câteva măsuțe mai înalte. Sala e încăpătoare așa ca avem cu toții loc. Eu și Chat ne îndreptăm spre una dintre mese pentru ca vrem sa nu ne înghesuim în ceilalți elevi. Fix când găsim ceva ok începe doamna directoare un discurs plictisitor despre motivul acestui bal. Se pare ca un elev din școala noastră si-a dorit așa ceva înainte sa moara, și acum doamna directoare îi împlinește dorinta.

      După ce termina plictisitorul ei discurs începe petrecerea. La un moment dat mi s-a făcut sete așa ca am mers pana la unul dintre barurile mici amplasate ici colo în cazul în care ni se face sete. Dar în drum spre bar am dat peste un băiat bine făcut. M-a ajutat sa mă ridic pentru ca, ce  sa vezi am reușit sa cad, și m-a întrebat:

     -Ești ok? Cum te cheamă?

     -Sunt bine. Eu sunt Valerie Harper dar prietenii îmi zic Val. Și tu ești...?

     -Sebastian Carlisle, dar amicii îmi zic Seb.  Mă  bucur sa aud ca ești bine. Ești într-a XI-a nu?

     -Da, tu?

     -La fel. Probabil ne-am înscris la cursuri diferite. Poate mai vorbim sau chiar ne întâlnim, îmi zice el cu un zâmbet poznaș.

      -Desigur, îi spun și zâmbesc.
     După mă îndrept spre bar și îmi iau o sticla de apa.