//threesome

//aera

10:31 am

o privesc pe mihi cum pleacă la coada de îmbarcare apoi îi fac cu mâna pentru ultima oară. nu am cum să mă întorc la timp.

mă îndrept către zona de verificare. l-am întrebat pe tipul de la ghișeu, care apropo era drăguț, dacă are pașaportul meu. nu este. nici la verificarea bagajelor, nici măcar la masa la care am mâncat. am întrebat peste tot. ultima soluție este de a îmi face un nou pașaport. i-am dat lui mihi mesaj că nu l-am găsit.

ies din aeroport și o sun pe mama mea. nu am cum să mă întorc acasă, deoarece este pregătită pentru noul locuitor. majoritatea banilor sunt pe cardul lui mihi, și nici nu m-aș fi gândit să arunc banii pe o cameră de hotel, așa că voi sta la ai mei. cu ocazia asta îi voi da și tipului mașina, și vom lua banii mai repede.

11:56 am

după ce mi-am lăsat lucrurile ce mi-au rămas la ai mei am plecat să îmi fac un alt pașaport. dacă îl fac la urgențe îl voi primi într-o oră. și așa a și fost.

mi-am făcut repede pașaportul apoi am plecat acasă la ai mei. peste câteva ore va trebui să mă întâlnesc cu noul proprietar al apartamentului în care am stat eu și mihi ca să îi dau cheia. acest lucru trebuia să îl facă mama mea, dar mai bine mă duc eu. chiar am și timp să dorm puțin.

mă duc în fosta mea cameră și îmi iau un tricou de-al lui tata pe mine. imediat cum pun capul pe pernă mi se închid ochii și adorm.

3:47 pm

mă trezesc confuză și pierdută. 'de ce nu sunt în coreea? unde e mihi?' mă întreb ridicându-mă și frecându-mi ochii.

"ah da...pașaportul." îmi răspund cu voce tare apoi iau telefonul și îl verific. văd câteva mesaje de la mihi.

"sunt la escală în dubai"
"m-am plictisit maximmm și stau 6 ore"
"sunt așa mulți băieți drăguți aici ((:"
"răspundeeee n-am ce să fac aici"

am zâmbit la mesajele ei și i-am răspuns apoi am observat cât este ceasul. m-am dat jos din pat și am început să ma îmbrac cu hainele pe care le aveam mai devreme. restul hainelor mele sunt cu mihi. mi-am aranjat puțin machiajul care s-a cam întins și am plecat să îi dau cheia proprietarului.

4:18 pm

am ajuns în fața fostei mele case. lângă mașina mea parchează un mercedes negru. acesta e. din el coboară un tip înalt cu ochelari și păr foarte ondulat aranjat pe spate; frizura tipică a băieților de 20-21 de ani. se apropie de mine.

"bună. tu ești mama uneia dintre cele două proprietare?" întreabă el. eu rămân tăcută pentru un moment și îi observ buzele sărutabile. 'mihi nu mi-a spus cât de bine arată tipul' gândesc apoi îmi revin.

"ei haide, chiar așa bătrâna par?" întreb eu și îmi dau ochii peste cap zâmbind. el zâmbește înapoi și scutură din cap.

"deloc. ba chiar arați bine. cosmin." răspunde el și întinde mâna. eu simt cum mi se încălzesc obrajii și îi strâng mâna.

"aera." apuc să zic și uit să îi mai dau drumul la mână. acesta se uită în ochii mei de parcă ar aștepta ceva. așteaptă cumva un sărut?

"și...cheile?" spune el scoțându-mă din transa în care tot el m-a băgat.

"ah da. scuze." îi dau drumul la mână și caut cheile în geantă. le întind spre el dar observ ceva și mă opresc.

"am uitat de ăsta." spun eu și încerc să scot brelocul cu numele meu de la cheile mele. mihi și-a luat brelocul cu iepure de la cheile ei, normal, era un iepure.

"mai bine lasă-l acolo." m-a apucat el de mâna și m-a oprit. eu am ridicat nedumerită privirea la el dar am tăcut și i-am dat cheile.

"um...da. a fost o plăcere să facem afaceri cu tine. sper să îți placă să locuiești aici." încercam  eu să îmi iau rămas-bun dar el mă oprește.

"nu vrei să îmi faci turul casei?" întreabă el iar eu încep să râd crezând că e o glumă. el nu râde dar zâmbește la mine așteptând.

"păi...nu ți l-a făcut mihi?" întreb eu și îmi închid geanta.

"ba da, dar vreau să mi-l faci tu acum din nou. cred că am uitat cum arată casa." a spus el pe un ton cochet. eu mi-am dat ochii peste cap jucăuș de data asta și i-am luat-o înainte îndreptându-mă spre ușa complexului.

urcăm la etajul 8 iar în lift el este tăcut. deși nimeni nu spune nimic, eu simt o tensiune care nu îmi displace. odată ajunși la ușa apartamentului el o descuie.

"după tine." spune el și îmi deschide ușa. eu chicotesc încet și intru, el urmându-mă.

"știi, nu e mult de văzut." ridic eu din umeri ca mai apoi el să își pună mâna dreaptă pe umărul meu masându-l ușor.

"cam așa e...dar mă gândeam că vrei să o mai vezi înainte să pleci. hmm, chiar. arată chiar bine, de ce vă mutați?" întreabă el și se așează pe canapea.

"ne mutăm în coreea de sud." răspund eu așezându-mă lângă el.

"serios? păi o sa vin și eu. am niște treabă pe acolo. poate ne mai întâlnim?" spune el uitându-se în ochii mei prin ochelari. ochii lui sunt de un căprui intens, chiar privirea lui e intensă.

"sigur." e tot ce pot spune, sau mai degrabă șopti. el rânjește, probabil mulțumit de efectul pe care îl are asupra mea.

"dă-mi telefonul tău." spune el sunând autoritar. eu ridic o sprânceană către el și îl scot încet.

"ca să îmi trec numărul." râde el și pare mai relaxat, aducându-mi telefonul. a trecut de la o stare la alta în mai puțin de o secundă. își trece numărul apoi se sună.

5:53 pm

au trecut aproape 2 ore în care am vorbit cu cosmin, dar nici nu mi-am dat seama cât de repede a trecut timpul. până la urmă am decis amândoi să plecăm.

cosmin a insistat să mergem să mâncăm undeva dar oboseala nu mă lasă așa că m-am întors acasă la ai mei.

9:32 pm

"încă mai ești în dubai?" îi trimit eu mesaj lui mihi și mă pun în pat.

"da"
"m-am plictisit dar mi-am făcut un prieten"
"e un tip arab și îl cheamă aiman"
"e de treabă și drăguț rău poate îl iau cu noi (;"

"hmm bine bine"
"mi-am făcut pașaportul și îmi iau acum alt bilet"
"poate găsesc un zbor pentru mâine"

"nu că poate"
"trebuie"
"plec în vreo 1 oră jumate și o să mă duc la hotelul la care avem cazare"
"te aștept acolo"

"cu aiman?"
"să mă suni când ajungi" îi mai scriu lui mihi apoi caut bilet. găsesc unul pentru a doua zi la 3:30 pm cu aceeași escală. va dura cât al lui mihi: 19 ore.

după ce fac rezervarea o anunț pe mihi și mă pun sa dorm în sfârșit. mutatul este obositor, dar mutatul pe alt continent este extenuant.