The impossible is possible

Visul Real

Pentru unii programul meu suna epuizant si nu neg faptul ca este , dar ceea ce nu se schimba la mentalitatea oamenilor este ratiunea. In momentul in care faci ceva cu drag si cu pasiune nu este greu, simplitatea este subiectiva si depinde de fiecare dintre noi, fiecare are alta definitie pentru usurinta, pentru viata, iar baletul pentru mine reprezinta relaxare. Mereu cand ma intorc acasa de la sala sunt intampinata de aceiasi intrebare " Esti obosita!", iar raspunsul meu este acelasi " Nu!", motiv pentru care nu inteleg de ce mi se tot adreseaza. Totul este ca o gaura neagra , o prapastie fara sfarsit, suntem prinsi intr-o lume dependenta de chestionare , chiar si in momente evidente.
Trecand peste, intru in casa si imi rezem geanta de cuier, iar parintii vin in pragul usii.
-Hey Carrie! Ce faci scumpa mea? Cum a fost la repetitii? Esti obosita? ma intreaba mama
-Nu, sunt ok, putin infometata.
Ma indrept spre bucararie sa imi fac un avocado toast si un ceai de plante. Ador sa gatesc si sa incerc lucruri noi. Imi place sa combin diferite arome si sa imi las imaginatia sa zboare, sa ma relaxez si sa uit de toate problemele monotone ale zilei, urmand sa ma stau cu farfuria si cu ceasca in fata televizorului si sa imi continui serialul.
-Si... la liceu cum a fost? intreaba tata
- Bine.
-Bine in ce sens?
-Adica bine, nimic nou.
- La chimie ai terminat proiectul? Nu vreau sa te ingrijorez, dar sa ai grija sa nu iti strici media esti la curent cu faptul ca este foarte importanta,da?
- Serios tata.! 1. Multumesc de incurajare, 2. Ma chinui intr-un hal la acest proiect si nici nu observati, iar 3..
Sunt intrerupta de sonerie.
- Nu am terminat discutia! Se uita tata serios la mine
La usa evident era Jack.
-Buna seara domnule Watson! Totul bine?
- Salut Jack! Da, totul bine , te rog , intra. Carrie este in sufragerie.
-Multumesc!
Jack se intreapta spre mine si se arunca pe canapea.
- Ce faci Carrie? Ce mananci ca vreau si eu?
- Hey! Uite avocado toast poti sa il iei pe tot ca mi s-a taiat pofta.
- Stai asa... ce ai patit? Tu Carrie Watson imi dai mie, Jack Anderson, toata mancarea ta? E clar, ai cancer sau te-ai ranit la balet.
-Nuuuu! Doamne sa nu mai zici asta niciodata! Nu, dar ma enerveaza ai mei cu facultatea lor de renume si cu biologia si chimia, de parca ei nu inteleg ca nu asta este ceea ce vreau sa fac.
-Offf.... iar ati avut acea discutie. Hai stai linistita ca o sa se aseze toate la locul lor, esti desteapta , frumoasa , talentata si zic doar atat ca dupa ti se urca la cap.
-HEY!
- Ma rog, revenind. Ideea este ca sunt sigur ca vei excela in domeniul pe care il vei alege fie el real sau artistic.
-Multumesc Jack, mereu ma faci sa ma simt mai bine.
-Atata pot sa fac si eu. Acum, vreau toastul ala ca salviez.
Jack pe langa ca are abilitatea de a ma enerva are si abilitatea de a ma calma si de a ma tine cu picioarele pe pamant, viata mea fara el ar fi fost un univers complet paralel, alternativ in care probabil as fi fost o adolescenta ce sufera de anxietate si nostalgica, scriind intr-un carnetel poezii inspirate din Milk & Honey.

**
Dupa plecarea lui Jack ma refugiez in camera mea si incep sa ma apuc de proiect, dar nu inainte sa imi verific telefonul. Intru pe email si vad un id necunoscut. Apas sa vad despre ce este vorba si simt cu tot sangele din corpul meu zvacneste iar gandurile mele se transpun intr-o alta lume.

Draga Carry Watson,
Suntem fericiti sa va informam ca universitatea noastra, dupa lungi cautari si urmariri ale performantelor dumneavoastra, a luat decizia de a va oferi o bursa de studiu pe filiera artistica, respectiv arta coregrafica in balet. Pentru mai multe informatii nu ezitati sa ne contactati. Aveti termen de depunere a cererii de inscriere o luna de la trimiterea acestui mesaj.

Academia de balet Bolsoi

Director Fedora Evdokiya