The impossible is possible

Clatite

O zi ca oricare alta, ma indrept catre parterul casei mele , mai exact catre bucatarie, pentru a-mi incepe dimineata si a lua o zi de la capat. Uneori stau si contemplez in legatura cu monotonitatea vietii, chiar daca zilele difera esenta este mereu aceiasi. Natura umana fiind blocata intr-o gaura neagra care desi te ameteste in diferite moduri reprezinta acelasi lucru.
Revenind, sunt blocata in aceasta rutina in care ma trezesc, imi beau cafeaua si vizionez urmatorul episod din Friends. Incerc sa ma despart de moleseala diminetii, ce greu este. Dintr-o data aud soneria ,iar mama se indreapta in prag sa vada cine este:
-Buna Carrie! Buna ziua doamna Watson!
El este Jack, este vecinul meu , prietenul meu de cand ma stiu. Defapt il pot cataloga ca pe un membru de familie, ca pe un frate.
-Salut Jack!
Jack are obiceiul sa vina sa ia micul dejun impreuna cu mine si parintii mei deoarece familia sa nu este una chiar atat de minunata si armonioasa in interior pe cat pare la suprafata.
-Ce faci pitic? Iar la friends? Chiar nu poti sa iesi din "ritualul" tau de detoxifiere sociala prin serialul asta? ( spune el cu un glas ironic)
- Hey!!! Friends este cel mai bun serial de comedie din toata lumea este plin de glume ce au conotatie sociala si satirizeaza problemele importante ale vietii, motiv pentru care tu nu il intelegi.
Ne uitam unul la altul intr-un mod cat se poate de serios, dar nu reusim pentru mult timp pentru ca izbugnim intr-o criza de ras.
Nu imi imaginez viata fara Jack, este acea persoana pe care ma pot baza oricand si oriunde si acea persoana ce imi cunoaste toate secretele, slabiciunile si defectele.
-Si...Ce avem de mancare azi? Faimoasele clatite ale domnului Watson, spune Jack cu accent frantuzesc catre tata
-Oui, oui. Clatite cu gem de trandafiri si suc proaspat de portocale, raspunde tata incercand sa imite accentul lui Jack.
- Bien sûr! J'aime votre crêpe monsieur!
-Jack, eu la ora de franceza numaram dungile de pe tricoul profesoarei, raspunde tata pe un ton impunator dupa care incep amandoi sa rada.
Ne asezam toti la masa si incepem sa degustam delicioasele clatite ale tatei , specialitatea sa. Gustul lor este ca o bucata de rai , plus ca aceste clatite au o semnificatie importanta la noi in familie. Tata si mama s-au cunoscut inca din liceu si sunt ,cum am putea spune " inimi din adolescenta", iar prima lor intalnire a reprezentat o masa facuta de tata care nu este un bucatar extrem de priceput. Revenind, mancarea pe care o preparase a fost atat de oribila incat nici el nu a putut sa guste din ea , drept urmare amandoi s-au apucat sa faca clatite , astfel reusind sa aiba o intalnire ce are inpact si in prezent. Ma rog, ies din ciclul amintorilor si ma bucur de masa. AOLEU! Si inca repede deoarece in 30 de minute trebuie sa plec la liceu.