Nebuna de la Hollywood(In curs de editare)

Încercări diperate,rezultate pe măsură

-Cinci?Dar,domnule profesor,nu-i posibil,am invatat mult si-

-Eu doar ti-am dat nota care o meritai,nu ti-am scris eu testul fraulein.ma intrerupse domnul Meyer,cel mai ranchiunos prof din toata scoala.Nu de alta,dar se vedea ca-i neamt,si intotdeauna nu-mi dadea note mai mari de 8,credea in tampeniile alea cu 'Dumnezeu stie de 10,eu de 9,iar voi de 8'.Prostii!Cu greu m-am abtinut sa nu-i scot limba telechinezistului aluia,cu mustata lu' Hitler.Singura diferenta dintre dicatorul sadic si proful nebun,era ca Adolfica era mai bine facut,si nu era asa chel,dar cine eram eu sa comentez cand dragul meu profesor se credea unul dintre modelele lui Calvin Klein iesit la pensie?Nu mai conta nimic acum,fiindca nota era trecuta iar parintii nu aveau sa fie multumiti.Cu siguranta ar fi aflat chiar daca nu le-as fi adus testul ca sa-l semneze,ca doar,eu eram cea care mergea la internat,corect?                                                                                                                                             Am trantit hartia in ghiozdan si am iesit in pauza,sub privirile dusmanoase ale lui Toffee.Presupun ca si azi mai e suparata ca i-am adus un doi,da' eu ramaneam corigenta,nu ea!Motto-ul meu in viata era:"Scopul scuza mijloacele." lucru perfect adevarat.

Cel mai mare ghinion al meu,la acea ora,era ca eu si Dawn aveam dulapurile unul langa altul,iar acum era momentul perfect sa-l pun la punct putin pe paraciosu' asta.Soarta mi-a suras si l-am gasit pe 'micul' meu amic,scormonind prin al sau dulapior.M-am indreptat incet spre el,incercand sa produc cat mai putin zgomot.

-Buna Dawn...

Tresari ca o batrana la vestea ca nu-si va primi pensia,duacandu-si mana la piept,apoi rasufland usurat cand ma vazu pe mine.

-Millie,ce m-ai speriat!Stai...esti suparata fiindca parintii tai au aflat de masina? ma intreba ridicand o spanceana iar buzele i se arcuisera intr-un zambet mic.

-Ce bou poți fi!Oi fi tu mare ca bradu',da' tot prost rămâi.Hai recunoaște că tu le-ai spus alor mei de accident. mi-am împreunat brațele privindu-l ca la anchetă.În clipe ca acelea,nimic nu mă putea enerva mai tare ca atitudinea lui Dawn de victimă nevinovată.

-Poftim?Nu-i adevărat!Pe cuvăntul meu de onoare că nu eu le-am spus,s-ar putea ca mama să fi găsit factura...

-Să nu-mi vorbești tu mie de onoare!Lașii nu au așa ceva.Și nu mă mai aburii tu pe mine cu tot felul de posibilități.Poate că am eu păr roz,da' asta nu înseamnă că am IQ-ul de șiret de papuc.Din cauza ta și a gurii tale mari căt posteriorul profei de fizică,părinții mă trimit la internat! începusem să ridic tonul,gesticulănd în toate părțile.

-Ești absurdă Millie!După ce că tu mi-ai stricat mașina și n-ai putut să-mi plătești daunele,tot tu vii și începi să strigi la mine.Altcineva te-ar fi dat în judecată,deci considerăte norocoasă și zi mersi că ai scăpat cu atât!

Am tăcut,nu mai aveam ce să-i reproșez,fiindcă avea dreptate în tot ce zicea,fie el mare și prost ca lemu'.Am oftat greoi,și cu un aer nevinovat,am zis:

-Mda...presupun că sunt norocoasă,nu?!Mă rog,ce mai contează acum că plec la internat și va trebui să-l vând pe Stitch?! am început să dramatizez prefăcăndu-mă distrusă,copil bătut de soartă ce eram.

Am văzut cum privirea i se înmoaie,iar pentru o clipă mi s-a părut ciudat să-l văd așa pe marele meu amic,parca ar fi fost Schwarzeneger lovit la corason de vorbele unei puștoaice țăcănite.

-Îmi pare rău Millie,n-am vrut,crede-mă.Haide,ce zici de o revanșă? ma întrebă el,aplecăndu-se astfel încât să fie la același nivel cu mine

-Hmmm...ce fel de revanșă? am întrebat suspicios,ridicănd o sprănceană ca în filmele cu detectivi îmbrăcați mereu în paltoane,chiar daca afară erau peste treizeci de grade.