Acest capitol-fiind primul-este foarte important deoarece n-am nevoie de voturi sau cititori,ci de comentarii.Fiţi cât mai sinceri.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
-Stai acolo!Un pas de mai faci,jur că-ţi rup ambele picioare şi ţi le bag direct în fund!am strigat ţinând într-o mână o umbrelă mică,care nu prea-mi folosea la nimic împotriva lui Dawn,a cărui faţă schimonosită de furie îmi făcea sângele să-mi urce pâna-n dinţi.
-Hai,te rog!pufni el,începând să râdă,Ştii că o să ma gâdili cu scobitoarea aia.Mai făcu un pas înspre mine,moment în care am încercat să-l lovesc cu umbrela direct în punctul sensibil,dar am eşuat interminabil,scăpând "arma" pe jos.
El înaintă fără nici-o problemă,încă râzând de neîndemânarea mea.Ştiam foarte bine că nu o să ies fără un ochi vânăt din colţul ăla.Dar,dacă mă gândeam mai bine,aş fi meritat-o din plin,după ce i-am împrumutat minunata lui rablă de pe vremea lui Pazvante Chioru' şi am tamponat-o de trei ori consecutiv.Iar pentru Dawn,maşina era ce avea el mai scump pe lume.Neavând bani să plătesc reparaţia,care nu costa "decât" 1.400 de dolari,am fost nevoită să-i zic.Nici nu mai are rost să vă explic cum am ajuns în colţul ăsta,încercând să-l conving pe gorilă ăsta că îmi pare rău şi să mă lase să scap. Aveam eu un "har" mai special.Mai pe înţelesul vostru,toţi cei care ajungeau să fie băgaţi în aceeaşi oală cu mine,se duceau la fund.Şi mă refer la fund rău de tot,ca atunci când am rugat-o pe Chelsea să mă lase să-i cumpăr vopsea neagră de păr cu care se făcea şi mama iar efectul era miraculos.Însă uitasem că era un fel de colorant,care dacă nu-l amestecai cu grijă îţi făcea parul verde.Cred că vă puteţi imagina cum a arătat biata fată după ce s-a vopsit.Sau atunci când mătuşa mea m-a lăsat,la insistenţele mele,să-i pregătesc tortul de ziua ei,în care am pus în loc de făină,ipsos.Iar,prin urmare,câtiva dintre invitaţi,curioşi să guste din crema care arăta delicios,au ajuns la spital ba din degete rupte,sau dinţi sparţi.Mai aveam o listă întreagă de evenimente ghinioniste în care eu am fost creatorul.
-Hei Dawn,ce faci acolo?se auzi vocea unui coleg,prin urmare,salvarea mea,fiindcă la cea mai mica distragere,am luat-o la fuga pe holul liceului mai ceva ca puiul ăla albastru din desenele la care mă uitam cu atâta placere când eram mică,şi mă întrebam dacă şi eu voi putea fugi ca pasărea aia gen Avatar.
-Stai,piticanie!Stai numa' să te prind,că aşa ţi-oi trage un pumn în cap de te opresc din creştere!se auzi vocea răguşită şi obosită a lui Dawn care acum se chinuia să ţina pasul,dar în situaţii ca astea,a fi mic si pirpiriu era un avantaj.Am fugit fără oprire până în baia fetelor,unde din greşeala m-am ciocnit cu doamna profesoară de Fizică.Ea era cea care avea probleme cu părul meu roz şi cu tatuajul meu temporar de pe gât(să nu mai pomenesc de cercelul din nas si stilul vestimentar).Tot timpul mă striga Biker(baicăr),fiindcă aşa mă vedea ea pe mine.Nici eu nu puteam spune că-i adoram fundul ăla mare,de o umbrea şi pe Jennifer Lopez,sau pantofii ei cu platforme uriaşe,aşa cum cerea moda aia la paraşute.Niciodată nu o vedeai cu altceva decât fusta ei magenta în carouri până aproape de glezne şi un jerseu de babă de vârstă mijlocie.Asta nu fiindca nu era sau ceva.
-Ai grijă,măi Bikerule!Nu te uiţi pe unde îţi merg sticksurile alea?Azi,după ore,detenţie!zise ea şi ieşi din baie mişcându-şi posteriorul ăla imens pe uşă.Câteodată mă miram dacă mai încape.Mi-am petrecut deci toată pauza în toaleta fetelor,fiindc încontinuu întrebată de ce am ochi de căprioară hăituită."Că mi-o trebuit mie maşina mamutului Dawn!"era răspunsul meu în gând.
BẠN ĐANG ĐỌC
Nebuna de la Hollywood(In curs de editare)
Teen FictionMillie,ciudata şcolii,are mai tot timpul idei nebune şi reuşeşte să-i bage pe toţi din jurul ei în belele.Fără prieteni,dar totuşi cu o grămadă de duşmani,lui Millie îi vine înca ceva trăsnit în cap:Să ajungă o vedetă.
