Nebuna de la Hollywood(In curs de editare)

Picatura ce a umplut paharul...

Nu am bilet,iar daca n-am bilet va trebui ori sa ma dau jos la urmatoarea statie ori sa ma prefac ca compostez o hartie si cu asta scap.Nu mi-as fi permis sa risc din moment ce erau babute ce barfeau si se holbau,da,genul alora care sunt in parc si se baga in vorba cu toata lumea intreband de vreme si plangandu-se celorlalti ca ba nu si-au primit pensia,ba tineretul s-a dus pe apa sambetei"Pe vremea mea nu exista asa ceva!"sau"Daca faceai asta sau aia erai pedepsit,astia din ziua de azi sunt fericiti".Sa nu mai pomenim de faptul ca daca ma vedeau ca nu am compostat cu adevarat un bilet,ci o bucata de hartie,mai mult ca sigur aveau sa ma parasca soferului care oprea viermele portocaliu si ma lasa "cu ochii-n soare" intr-o statie ce probabil se afla la 4 km de casa mea.Nu stiu cum,asa ingandurata,am vazut ca batrana de langa mine avea biletul in buzunarul larg deschis,astfel incat orice hot-chiar si fara pricepere-ar fi bagat mana fara griji si ar fi sutit mica bucata de hartie.Doamna era si foarte grasa,pe unde mai pui si deasupra ca se uita pe geam si parea in transa completa.M-am uitat in stanga si-n drapta daca nu cumva vreo cucoana  se trezeste sa deschida gura pentru a ma prinde cu mata-n sac.                                                                                          Mi-am strecurat mana foarte usor in buzunarul mic si lipsit de fermoar,apoi m-am uitat la femeia de langa mine,a carei par arata ca o plapuma pusa prea mult intr-o galeata de inalbitor si am observat ca inca era in lumea viselor din tineretile ei,pe vremea cand era obsedata de Elvis Presley si a sa podoaba capilara(nu de alta,dar si mama inca pastra poza lui!).Am apucat biletul si l-am tras usor, varandu-l repede in buzunarul rucsacului.M-am ridicat ca si cand nu ar fi fost nici o problema,ca si cand eram o oarecare adolescenta care nu furase un bilet de la o doamna care era vreo geamana a Zmeului Paraleu din basme si am bagat biletul in masina ce composteaza.Dupa ce mi-am luat hartiuta inapoi,m-am dus aproape de usa,tinandu-ma de o bara si totodata cat mai departe de Domina*(=*maestra;in lat.).

Tocmai cand autobuzul opri la urmatoarea statie,"victima" se cauta intr-un buzunar,apoi in celalalt si constata ca printr-un hocu-pocus biletul ei disparuse!M-am panicat cu adevarat atunci cand se indrepta spre sofer si discutara,eu fiind incapabila sa aud o vorba din ce ziceau.Urmatorul lucru pe care ar fi trebuit sa-l fac,ar fi fost sa ma dau jos la statia care tocmai se indeparta fiindca autobuzul pornise!Godzilla imi facu semn sa ma apropii.M-am resemnat,inaintand cu un nod in gat si cu frica-n vine,dar nu aveam de ales,privirea cucuoanei imi dadea fiori pe toata sirea spinarii pana la coccis.

-Domnisoara,eu aveam un bilet in buzunarul drept iar acum a disparut...stii ceva despre asta?ma intreba sfidandu-ma cu privirea ei.

-Nu,poate ca vi s-a parut,eu am biletul meu chiar aici.am zis scotand bucata de hartie si fluturandui-o in nas.

-Nu ma lua pe mine cu deastea!E biletul meu!Iar tu ai fost singura care a stat langa mine,hoata nerusinata!Am facut un pas in spate,fiind aproape sigura ca era sa-mi tamponeze o stafeta de sa ma lipeasca de usile autozului la ce statura avea.Fara sa ma mai complic,i-am inmanat biletul iar apoi l-am auzit pe sofer zicand:

-Din moment ce n-ai bilet,va trebui sa te dau jos la uramtoarea statie.Faptul ca ai mai si furat inseamna infractiune,si eu sunt responsabil cu autobuzul asa ca va trebui sa te raportez politiei.

-Ce?Nu se poate sa ma dati pe mana strutilor-adica politiei!Imi pare rau,bine?

-Nu te ajuta cu nimic parerile de rau.Te rog sa cobori.si cu aceste cuvinte usile s-au deschis iar eu am coborat cu capul plecat in pamant,evitand contactul vizual cu alti pasageri care stiau deja despre ce era vorba.

Eram tocmai la periferia orasului,ceea ce insemna ca mai aveam 3 kilometri de mers pe jos,timp in care puteam sa ma gandesc cum sa-i spun mamei si tatei ce-am facut.Prin urmare,sontac-sontac am pornit ca o batranica spre casa,locul in care doream cel mai putin sa ma duc.Daca as fi avut vreo prietena,m-as fi dus acasa la ea,m-as fi plans ca sunt in belele,apoi ea m-ar fi consolat si tot tacamul.Singura problema era ca eu nu aveam NICI UN  prieten.Doar cine ar fi vrut sa se imprieteneasca cu o ciudata cu plete roz,cercel in nas si  un "talent" de a atrage ghinionul incredibil?Nimeni!Poate as fi avut noroc sa ma aliez cu Frankenstein,dupa care toti ar fi murit de ciuda la ce prieten marfa am eu.Acum ca Dawn nu fusese asa de norocos ca mine,sigur nu avea sa-mi mai vorbeasca vreodata,dar macar nu ar mai fi trebuit sa ma ascund in toaleta fetelor toata viata.Nici nu mai avea rost sa ma mai gandesc atata la ce imi vor face parintii,fiindca stiam deja:Mama ar fi tipat putin la mine,ar fi inceput sa planga ca-i pare rau,tata ar fi mormait ceva despre internat,cuvinte care mie imi intrau pe-o ureche si ieseau pe cealalta.In cel mai rau caz,tata mi-ar fi confiscat chitara si mi-ar fi dat cameleonul cu creasta vecinului sa-l tina ascuns cateva zile,spunandu-mi ca l-a vandut.Nici nu imi dadeam seama de ce imi faceam atatea griji,nu se intampla nimic mai grav decat confiscarea obiectelor mele preferate.Ochii mei hoinareau peste tot felul de afise cu spectacole de teatru.In tot acest timp,ma intrebam cum ar fi daca eu as juca in piesele alea de teatru.Publicul,luminile,scena,si mai apoi eu spunandu-mi replicile cu atata pasiune,ca mai apoi sa fiu rasplatita cu o ploaie de aplauze de sa cada si candelabrele.