Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 19 - Excursie.

- Trezește-te, întârziem!

Am moțăit un pic, apoi m-am întors cu spatele la Justin. Azi trebuie să plecăm în porcăria de excursie. Am zis că o să merg ca să nu primesc note proaste, însă nici bătută nu o să fac activitățiile lor de doi bani. Justin s-a chinuit cu mine să mă dau jos din pat, altfel pierdeam autocarul terorii.

- Haide, Brook, mai sunt două minute și pleacă autocarul !

- Vedetele se fac așteptate, nu?

Am luat scuterul meu până la autocar. Justin l-a condus, eu fiind obosită, plus că el spune că nu vrea să îl vadă lumea în spatele scuterului, condus de iubita lui deoarece s-ar simți jenat. Tipic Justin.

*

- E toată lumea ? 1,2,3 ... 34,35 . Lipsesc doi? spune Williams numărând oamenii din autocar. S-a uitat din nou prin autocar, apoi a spus, oftând:

- Brook !

*

- Gata, dacă Anderson nu apare într-un minut...

- Atunci ce? spun din spatele lui Williams.

Acesta nu pare uimit, ba chiar îmi spune:

- Ia un loc ...

Se întoarce și văzându-l pe Justin în spatele meu, își schimbă starea și își continuă propoziția.

- ... Anderson.

Am trecut pe lângă el, la fel și Justin, însă nu s-a putut abține din a-l îmbrânci, apoi cerându-și " scuze ".

- Bun, acum că e toată lumea, zic să înceapă excursia.

Williams s-a așezat apoi pe locul său, care era chiar în fața noastră. Justin mi-a spus ceva la ureche, dar intenționat de tare încât să audă și Williams.

- Drumul ăsta o să fie lung.

Pe tot parcusul drumului, Justin a făcut " glumițe " despre Williams.

- Auziți, domnule gay, câți ani aveți și cum îl cheamă pe iubitul dumneavoastră? îi spune Justin, făcându-mă să râd.

- Am 21 de ani, și de câte ori să îți spun că nu sunt gay !

- 21? Nu te cred. Pari mai bătrân ca mine, nu cât mine. Dar să nu te gândești la prostii cu mine în excursia asta, nu sunt disponibil, îi spune Justin, zâmbindu-i nevinovat.

Williams a oftat și l-a ignorat din nou pe Justin. Mi se părea că între ei doi sunt fulgere și tunete.

Când am ajuns, mi-a venit să vomit. Era o cabană uriașă și urâtă, și un lac jegos lângă ea. O femeie pitică a ieșit din cabană,

spunându-ne:

- Bine ați venit la Cabana Căprioară.

Mai bine zis Cabana Jegoasă.

- Eu sunt propietara cabanei, mă numesc Sarah Winsconsin. Eu vă voi însoți în activitățiile voastre din această săptămână. Acum, veniți cu mine pentru a vă administra cheile camerelor.

Aceasta a plecat spre cabana, unde toată clasa noastră a mers. Unii au venit și cu părinți. Fraieri. Mi-am luat geanta și am mers în cea mai mare silă spre cabană, alături de Justin, care era cel mai entuziasmat dintre toți.

- Nu că e minunat? îmi spune Justin, uitându-se spre lac.

- Da,superb, îi zic sarcastic.

Lumina soarele îi strălucea atât de tare în ochii lui căprui. L-am sărutat pe obraz, iar acesta m-a apucat de umăr rapid și m-a sărutat lung, făcându-mă să râd. Din întâmplare, privirea mi-a căzut pe Williams care se uita la noi. Nu puteam să îmi dau seama la ce se gândește, niciodată nu am putut.