Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 18 - Excursie?

Am mâncat micul său de jun, apoi am stat în brațele celuilalt și ne-am sărutat, abținundu-ne la mai mult, pentru că aveam școală. Am plecat din apartamentul lui, cu greu, acesta nu mai vroia să îmi dea drumul la mână.

- Trebuie să plec, am școală, spun eu în timp ce încercam să scap din capcapana brațelor sale.

- Chiulește și tu de la prima oră, îmi spune, afundându-și capul în gâtul meu, gădilându-mă cu buzele sale. Când a încercat să îmi dea tricoul jos, mi-am dat seama că așa nu mai ajungeam la școală, așa că am ieșit repede din brațele sale și i-am trimis un pupic în aer. Deja eram în întârziere.

Am fugit repede în apartamentul meu, și m-am îmbracat rapid. Când să ies, mama mă strigă.

- Ce vrei? Întârzi... Nu că mi-ar păsa, dar totuși nu m-am îmbrăcat degeabă.

- Nu crezi că vrei astea înapoi? spune mama fluturând cheile de la puiuțul meu.

Exact, scuterul meu. De cănd nu l-am mai văzut. Am zâmbit larg și mi-am îmbrățișat cheile.

- Unde e?

- Tatăl tău l-a luat de la școală. E în fața blocului.

- Am plecat !

Am coborât scările în grabă, nu am mai așteptat liftul. Energia îmi curgea prin vene, am chicotit și sărit în sus când l-am văzut parcat în parcarea blocului. L-am mângâiat, cu zâmbetul până la urechi.

- Lui mami i-a fost dor de tine! Promit că nu o să mai las pe nimeni să mi te ia!

Am urcat bucuroasă pe frumosul meu, iar când am încercat să îl pornesc, mi-a dispărut zâmbetul. Am încercat a doua oară să îl pornesc, la fel, fără răspuns.

- Haide ... haide !

Am încercat de vreo șapte ori să îl pornesc, acesta nu vroia să colaboreze cu mine. Apoi mi-am dat seamă că nu mai are motorină. La cât mi l-a ținut Williams pe tușă, nu mă miră. Mi-am luat gândul de la nesuferitul ăla, și am ales să merg cu autobuzul azi. Voi lua motorină în drum spre casă. Când autobuzul aștepta la semafor, m-am uitat pe geamul acestuia. În dreapta lui, o mașină albă cunoscută aștepta și ea. M-am uitat atentă la șofer și bănuielile mi s-ai adeverit. Era Williams. Acesta m-a observat și el. S-a uitat la mine preț de câteva secunde, apoi a pornit. Semaforul se schimbase în verde.

Am ajuns la școală. Nimic interesant, până la ora cu doamna directoare, care predă și matematică.

- Copii, cum știți că vacanța de vară se apropie, am propus ca fiecare diriginte să plece cu clasa sa într-o excursie de o săptămână. Locul și alte detalii vor fi ales împreună cu dirigintele vostru. Nu uitați că toată clasă e obligată să participe deoarece este în scopuri caritabile. Acțiunile voastre din timpul excursiei vor strânge bani pentru renovarea școlii.

Aprope toată clasă a fost uimită, însă au fost două tipuri de uimire. Ei, care erau uimiți și entuziasmați, iar eu, care eram uimită și dezamăgită. Nu aveam niciun chef să muncesc pentru căcatul ăsta de școală. După ce că îmi face viața un chin... Apoi, mi-am dat seama de un lucru. Am oftat și mi-am lăsat fața să îmi cadă îmi palme. Williams este dirigintele clasei mele, va trebui să petrec o săptămână alături de insensibilul ăla. Dar stai ! E momentul perfect să îmi pun planul în aplicare.

Williams a venit peste câteva momente după ce doamna directoare a părăsit clasa, și clasa a decis locul excurisiei, și anume, o pădure. O nenorocită de pădure. Defapt au ales o cabană lângă un lac. Fără semnal, curent sau orice urmă de tehnologie. Însă dacă nu mergem, profesorii ne-au amențitat că ne pun note proaste la toate materiile, și chiar vreau să trec clasa asta.

Avea să plecăm după o săptămână după ce începe vacanța de vară. Grozav ! O să îmi încep vacanța superb. Însă, fără să vreau, l-am auzit pe Williams spunând că putem să luam o persoană cu noi care nu face parte din clasă. Justin ! a fost primul lucru care mi-a venit în minte. Williams mi-a văzut uimirea, și nu s-a putut abține de la a nu comenta.

- Însfârșit văd că te interesează excursia asta, Brook.

Ochii colegilor erau asupra mea. Gândește repede la o replică.

- Nu am energia necesară să gasesc o replică, azi ai câștigat tu ! spun eu plictisită, întorcându-mi capul spre fereastră.

Clasa a fost mirată. Într-un fel, tot eu am câștigat. Însă chiar nu aveam chef. Vroiam doar să se termine tot chinul ăsta. Acesta a spus un simplu " Sunt onorat. " și a continua să discute despre excursie. Când mai aveam puțin și mă lua somnul, cineva m-a trezit.

- Anderson ! Anderson ! Oh, pentru numele lui Dumnezeu, fata asta. Să îi dea cineva un ghiont să se trezească.

Un coleg s-a ridicat și mi-a tras un pumn în braț.

- Au, care-i nenoro... Stai, încă sunt la școală?

- Da, ești, spune Williams. Acum spune-mi, care este numele persoanei pe care o vei lua în excursie.

- Justin! strig eu.

Acesta a rămas un pic uimit, apoi a scris pe o foaie numele lui Justin.

- Bun, acum poți să te culci din nou.

- Însfârșit. Și un simplu " Brook " îmi era de ajuns să mă trezesc, îi zic colegului care m-a lovit.

*

În drum spre casă, am luat niște motorină pentru puiuțul meu. Am mers câteva ture cu el, să îl dezmorțesc. I-am dat marea veste lui Justin, iar acesta spune:

- Trebuie să plătești?

- Logic, dar cui îi pasă. Important e că o să fim împreună.

- Nu știu, Brook. Ști că strâng bani de mașină. Și să nu te gândești să îmi plătești tu că omor primești.

- Dar vreau să vii cu mine. Nu vreau să merg singură acolo.

- Nu o să fii singură, o să stai cu colegii tăi și dirigintele tău.

- Justin, mai ți minte bărbatul ăla cu care te-ai certat tu în ziua primei noastre întâlniri?

- Tâmpitul ăla... Da, ce e cu el?

- El e dirigintele meu...

- Poftim? îmi aruncând revista din mâna sa pe jos. Nu, nu, nu. Nu mă interesează cât costă, nu o să te las singură lângă ăla. Vin !

Am zâmbit și l-am sărutat.

- Miros cumva gelozie ?

- Eu geloz? Pe gay-ul ăla ?

M-am uitat la el cu privirea mea " Fii serios. " iar acesta a spus, pufnind:

- Bine, poate puțin. Dar nu îți garantez că rămâne cu toți dinții până se termină excursia.