Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 10 - Prieteni noi

Mai erau doar treizeci de minute până începea balul, și Justin fiind un prieten important al celui sărbătorit, trebuie să fim acolo devreme. Dar chiar dacă am întârzia, nu cred că ar fi mare lucru. Patru bătăi scurte și apăsate se aud în ușă. Mama vrea să deschidă, dar strig la ea să se oprească. Mă ridic repede de pe canapea, îmi aranjez rapid rochia, apoi, după ce trag aer adânc în piept, deschis ușa rapid. Partenerul meu era îmbrăcat cred că pentru prima dată de când îl cunosc, într-un smocking negru. Avea la buzunarul sacoul o batistă roșie, identică cu rochia mea. Acesta a clipit de câteva ori uimit de ținuta mea, apoi a spus:

- Să mori tu că ai ales roșu, îmi zice sarcastic.

Râdem amândoi la replica acestuia, apoi când acesta o vede pe mama în spatele meu, se oprește rapid din râs și își drege vocea.

- Adică... arăți foarte bine, Brook!

- Mulțumesc, Justin.

- Mergem, Brook?

- Desigur, Justin.

Râdem pentru ceva timp de conversația noastră, apoi îmi încolăcesc brațul stâng de mâna lui dreaptă. Așteptând liftul, acesta îmi spune:

- De unde ai știut că îmi place roșul?

- Casa ta e aproape toată roșie, hainele la fel. Să spunem că a fost destul de greu să îmi dau seama asta.

Mă privește zâmbind din cap până în picioare. Zâmbetul lui mă face să devin roșie la fel ca și rochia. Brook, ce-i cu reacțiile astea de... fată? Încerc să nu mă mai gândesc la frumos zâmbet al lui Justin, apoi, fără să îmi dau seama, am ajuns în fața blocului, unde era parcat un Audi A7 negru. Din mașină ies două persoane, șoferul, un băiat șatent spre roșcat și fata din dreapta sa, o brunetă foarte albă și slabă, îmbrăcată într-o rochie albastru deschis până la genunchi. Simț cum brațul lui Justin mă părăsește, ducându-se să îl salute pe băiat, și după pe fată. Eu am rămas înțepenită în locul unde m-a lăsat Justin. Nu cunoșteam pe niciunul dintre ei, decât pe Justin, care clar uitase complet de mine.

- Haide, Brook, nu urci?

Vocea lui Justin se aude din mașină. Acum, el stă în dreapta șoferului, iar fata în spate. Justin a închis ușa locului său, în timp ce eu am intrat în mașină. Înainte să pornim, șoferul a început să vorbească cu mine, uitându-se la mine prin oglindă.

- Cu siguranță că pe mine și pe Erica nu ne ști. Eu sunt Max, iar ea, dacă nu ți-ai dat seama, Erica. Eu sunt sărbătoritul azi, iar ea e iubita mea.

- Încântată de cunoștință, eu sunt...

- Brook. Știu. Justin mi-a zis de tine deja.

Șoferul, adică Max, a pornit rapid motorul mașinii. Eu am strâns mâna caldă a Ericăi, zâmbind. Drumul a fost mai mult ca obositor. Justin a vorbit cu Max încontinuu, la fel cum Erica îmi îndruga toată istoria universului în cap. Glumesc, doar că fata aia vorbea mai mult decât bunica-mea în somn, iar porecla bunicii mele era "Moară stricată".

- Am ajuns.

Cuvintele care m-au ajutat să ies odată din acea mașină a morții. Am coborât cu toții din mașină, apoi Max ne-a spus să îl urmăm. Am vrut să îl iau pe Justin de braț, însă acesta a fugit imediat după Max.

- Ai făcut o treabă binișoară cu locul ăsta, frate! îi spune Justin lui Max în timp ce admira locul.

Nu părea să fie un loc închiriat, ci mai mult o casă. O ditamai casă. Avea o curte cât toată propietatea liceului meu, iar casa era cât Casa Albă a președintelui. Era până și o piscină acolo. Am intrat în casa gigantică, care m-a lăsat cu gura deschisă. Interiorul casei era de zece ori mai frumos decât exteriorul. Nu prea mă pricep la descris case, imaginați-vă doar casa visurilor voastre și aia e. Totuși, ceea ce am mai observat era că nu era nimeni nicăieri.

- Unde sunt toți invitații?

- O să vină un pic mai târziu, l-am chemat pe Justin mai devreme fiindcă e camaradul meu, spune Max luându-l pe Justin de gât. Dacă vrei să bei sau să mănânci ceva, servește-te.

Am mers cu Erica în bucătărie unde erau tot felul de mâncăruri scumpe și super scumpe. Am ales să îmi iau doar un cocktail de căpșuni. M-am așezat afară cu Erica pe șezloangele de la piscină, urmărind reflexia apei și ascultând muzica din boxele uriașe.

- Ai o rochie foarte frumoasă, îmi spune Erica.

- Mulțumesc, și a ta e...

- De unde ai luat-o? spune ea hotărât.

- Nu îmi aduc aminte numele magazinul, doar am văzut-o în vitrina lui și am dat fuga să o iau, spune eu cu scopul să o fac să râdă, însă ea și-a păstrat latura serioasă și atentă.

- Cât ai dat pe ea? spune cu o voce schimbată.

- Ăm.. am dat..

În acel moment suntem întrerupte de către Justin și Max.

- Ce faceți, fetelor?

- Bine, vorbim, ne cunoaștem mai bine, spune Erica.

- Mă bucur că voi două vă înțelegeți, zice Justin, puțin ciudat.

Ochii Ericăi îi priveau întens pe ai lui Justin, la fel și el. Se pare că Max nu observat și el acea privire dintre ei, apoi a spus:

- Cred că au mai venit niște invitați.

Acesta a luat-o pe Erica de mână, a ridicat-o de pe șezlong și au mers rapid spre intrare. Am rămas doar eu și Justin.

- E drăguț aici, nu? spun eu încercând să rup tăcerea dintre noi.

- Da, este...

Privirea lui Justin pare pierdută, și totuși agitată. Nu știam dacă e sau nu din cauza balul celui mai bun prieten, sau din cauza... Ericăi. O melodie lentă s-a difuzat în boxele gigantice, apoi Justin îmi întinde mâna sa stângă în fața mea și mă întreabă:

- Dansezi?

Întrebarea lui m-a făcut să tresar de pe șezlong. Acesta s-a speriat un pic de reacția mea, dar tot nu lăsase mâna jos.

- Nu cred că e o idee bună.

- De ce nu? Haide.

Priveam faianța de lângă piscină. Nu vroiam să mă uit în ochii lui ciocolatii.

- Ahh, m-am prins.

Auzeam pașii lui Justin venind spre mine. Am vrut să mă dau în spate, dar m-a prins de brațe și a spus:

- Nu ști să dansezi, nu-i așa?