Lasă-mă dracu în pace!

Capitolul 14 - Mărturisire

- La dracu!

Soneria ușii ne-a întrerupt toată plăcerea.

- Continuăm noi mai târziu! mi-a spus Justin mai mult ca un ordin.

Am râs ușor, apoi mi-am sutienul pe mine și maieul. Mi-am aranjat rapid părul și am mers la Justin, care stătea în fața ușii nemișcat. Nu am putut vedea cine era la ușă, dar apoi Justin s-a aplecat și a închis ușa. Când s-a întors spre mine, un buchet mare de trandafiri roșii au sărit în ochii mei. Nu sunt genul de fată... femeiească, dar cred că nimeni nu ar fi reușit să stea nemișcat la un asemenea cadou.

- Ce-s cu trandafirii ăștia? spun eu, inteligentă replică ai mai găsit și tu Brook.

- Le-am găsit la ușă, clar nu sunt pentru mine.

- Stai, au un bilețel.

Am luat încet micuțul bilețel roz deschis dintre trandafiri, și l-am deschis. În interiorul său scria " EȘTI ". Poftim?

- Ce scrie?

- "EȘTI".

- Ce sunt?

- Nu măi, "EȘTI", spun arătându-i bilețelul.

- "EȘTI"?

- "EȘTI".

Am pus bilețelul la loc, apoi am luat buchetul. Era destul de greu, apoi l-am pus în locul unor lalele din sufragerie.

- Mă întreb cine l-a adus.

Justin îmi prinde talia cu brațele sale de la spate, și îmi șoptește.

- Oricine l-a adus, nu poate face asta.

Mi-a sărutat ușor gâtul, apoi mi-a dat maieul jos. Am râs când mi-am dat seama ce voia să continuăm, apoi m-am întors cu fața spre el. L-am luat de mână și am mers cu el în camera mea. Următoarele două ore au fost pur și simplu... de neuitat. Doar că, mă simțeam prost, știind că acum am stricat total relația de prietenie între noi. Am vrut să merg la toaletă, dar Justin mi-a prins mâna. M-am uitat un pic mirată spre el, care mi-a zis trei cuvinte minute.

- Brook, te iubesc!

Inima mi-a tresărit la vorbele sale. Deja tremuram toată.

- Sper că ți-ai dat seama de asta până acum. Nu vreau să însemn o jucărie pentru tine. Eu chiar... țin la tine... mult.

Am înghițit în sec. Cu siguranță aștept un răspuns. Voiam să îi spun că și eu îl iubesc, că am nevoie de el mai mult decât de oxigen, că fără el nu pot să trăiesc, însă era prima oară în viață când simțeam aceste lucruri, și îmi era mai mult decât rușine să îi spun asta.

- Înțeleg...

Mi-a dat drumul la mână, apoi s-a ridicat din pat.

- Justin, unde pleci?

- Acasă, acolo unde trebuia să stau de mult.

Tonul său era răutăcios, ceea ce mă făcea aproape să plâng.

- Sper că ți-a plăcut să te joci cu mine.

Acestea au fost cuvintele care parcă mi-au frânt inima în două. A trântit ușa, apoi s-a făcut nevăzut. O lacrimă mi s-a scrus pe obraz. Un singur lucru nu vroiam să fac în acel moment, să plâng. Fără să vreau, înainte ca Justin să părăsească apartamentul meu, am țipat super tare cu lacrimi în ochi spre el:

- Justin! Și eu te iubesc!

Cuvintele acestea l-au făcut să se oprească, apoi s-a întors spre mine, zâmbind:

- Nu spune că iubești pe cineva, dacă nu e adevărat.

Apoi, a ieșit. Parcă căzuze tavanul peste mine. De nervi, am luat lampa din sufragerie și am aruncat-o cât am putut de tare, țipând. Îmi venea așa de tare să plâng, dar nu vroiam asta. " Nu spune că iubești pe cineva, dacă nu e adevărat. " îmi răsuna în cap de zeci de ori.

- Dar eu chiar te iubesc..., am spus în șoaptă.

Am intrat în dormitorul meu, unde am văzut pantalonii mei aruncați pe birou. Nu puteam să las să se întâmple asta. Am plecat hotărâtă spre apartamentul lui Justin. Acum știu ce simt pentru el, și am de gând să îi spun asta din nou. Și din nou, și din nou, până va înțelege că sentimentele mele nu sunt false. Deși eram doar în lenjerie intimă, nu îmi păsa cine mă vede. Am bătut la ușa lui, apoi cred că s-a uitat pe ochiul ușii și a strigat:

- Pleacă !

- Justin, te rog, lasă-mă să intru.

- De ce, ca să mă fraierești din nou?

Nu mi-am dat seama când doi băieți au trecut pe holul blocului, iar unul dintre ei a spus:

- Frumos cur ...

- Ți-ai da și 30 de ani din viață să pui mâna pe curul meu, virgin idiot!

Băieții ăia au plecat, însă Justin a crezut că vorbesc cu el, nu cu proștii ăia.

- Poftim?

- Nu, Justin, înțelegi greșit!

Acesta a deschis ușa să îmi spună vreo două despre replica dată băiețiilor, crezând că i-am dat-o lui, apoi când a văzut că sunt în lenjerie, cred că și-a dat seama ce s-a întâmplat defapt. M-a tras de mână în apartamentul lui, apoi a țipat la mine.

- Ești nebună? Cum să stai în chiloți și sutien pe hol, ca și cum nu te-ar vedea nimeni?

- Justin, te iubesc! Nu mă interesează dacă nu crezi sau nu, ți-o voi spune până mă vei crede. Te iubesc, te iubesc, te iubesc...

Poate că eram enervantă pentru că acesta m-a sărutat doar ca să îmi închidă gura.

- Ai tăcut odată?

- Te iubesc!

L-am tras chiar animalic de tricou spre mine, apoi mi-am lipit buzele de ale sale. Aș fi stat așa și zece ani de zile și tot nu m-aș fi săturat. Sper ca de data asta, să mă fi crezut...