one shot | kpop

Epoca de gheață | Min Yoongi × Park Jimin (BTS)

Număr de cuvinte: 1100
Personaje: Min Yoongi și Park Jimin
Plot: Min Yoongi lucrează la o bază de cercetare la Polul Nord, iar Park Jimin este un om preistoric găsit în gheață.

Articol scris de Ki Hee Hyun pentru Ziarul Național Coreean

Un tărâm acoperit de gheață

—Cu mult timp în urmă, mai exact cu 2,6 milioane de ani în urmă, pământul pe care îl cunoaștem noi astăzi era cu totul diferit de ce este acum. Pe fiecare colț de pământ, fiecare firicel de iarnă, fiecare munte, fiecare apă, fiecare petec de așezare cunoscută, domnea o gheață eternă și nemiloasă cu tot ce acoperea. O gheață ce părea fără limite și fără a se mai sfârși vreodată. Ierni eterne, temperaturi ce cu greu ți le puteai imagina și rafalele de vânturi puternice dominau orice nimereau în cale, necruțând nimic și stricând tot ce le stătea în preajmă. Ghețari! Ghețari! Ghețari! Peste tot în jur unde priveau erau numai ghețari. Ici-colo ce se mai găsea câte un iglu al unui eschimoș și ăla stând să cadă.

—Fiecare zi era o corvoadă pentru singurele ființe care reușeau să supraviețuiască acelui iad și anume: oamenii. Hrana era pe terminate, resursele de apă înghețau cu o viteză incredibilă, iar în urma lor rămânea o pojghiță de gheața ce era greu de sfârâmat. Până și pescuitul era, în ritmul acesta compromis. Aceasta era sigura hrană, care acum, murea sub ghețarii ce distrugeau totul.

—Numai gândul la un asemenea tărâm îți provoacă mii de fiori pe șira spinării și poate acum chiar ești recunoscător că trăiești în lumea secolului XXI. Uneori, probabil că te întrebi dacă era glaciară cunoscută sub numele Ice Age chiar a existat și nu e doar o invenție a omului modern, despre trecutul nostru ca pământ. Ei bine, răspunsul este: da. Ice Age a existat și continuă să existe și astăzi, cel puțin în mințile oamenilor și prezentată în filmele de animație mult îndrăgite de copii, cât și în documentarele oamenilor de știință.

Supraviețuirea

—Resurse de hrană zero. Apă zero. Haine groase care să țină de cald zero. Adăposturi zero. Viață zero. Toate erau pe zero. Oamenii de atunci duceau un trai greu, spre imposibil. Viața era un joc în care fie ești prădător, fie pradă. Oricum ar fi, mai devreme sau mai târziu deveneai prada cuiva, fie a animalelor înfometate, fie a singurilor oameni care au reușit să supraviețuiască: oamenii ghețurilor. Pe atunci, canibalismul exista peste tot și din nevoia de hrană, oamenii se duelau între ei până la moarte, câștigătorul fiind mândru de faptul că are hrană proaspătă. Pare grețos și creează scârbă? Cu siguranță, dar când condițiile asta impun, te adaptez fără să ai un cuvânt de spus.

Viața oamenilor

—Ce este viața dincolo de ghețuri? Această întrebare se rostea mereu de către acei omuleți ascunși printre bucățile mari de gheață. Viața lor era o luptă continuă, o luptă în mare parte pierdută de oameni. Animalele prădătoare dominau și atacau mereu așa-zisele locuințe ale oamenilor, mamuții spărgeau tot cu colții lor de fildeș, iar smilodonii erau adevărate arme de distrugere în masă. Fiecare zi era echivalentul unui câmp minat; o provocare grea care în general era pierdută de toată lumea. Din când în când cei mai curajoși bărbați ieșeau la vânătoare cu sulițele improvizate, fie cu pietrele sau orice alt obiect care era ascuțit și care provoca moartea și astfel aveau hrana garantată câteva zile, până când obligația de a vâna își făcea simțită nevoia.

Activitățile lor de zi cu zi

—Printre atâtea gheață, te gândești cel mai probabil că nu au activități. Așa-i? Cu siguranță. Ei bine, răspuns greșit. Acei oameni aveau diferite moduri de a se distra, în funcție de tribul din care făcea parte individul respectiv. Uneori, micile cuburi de gheață și cei câțiva țurțuri făceau parte din jocurile copiilor, dar și al oamenilor mari care simțeau nevoia de puțină relaxare de la gândurile legate de resurse.

Un tunel ascuns

—"Oare ce făceau în caz de atac sau mai-știu-eu-ce?" O întrebare destul de bună. Ei bine, răspunsul este chiar aici. Fiind permanent înconjurați de gheață, și fiind aproape singuri în pustiul Polului Nord, singurele mamifere de care trebuiau să se apere erau animalele înfometate. Ce este interesant la acest lucru este faptul că, nu se apărau cu unelte, ci preferau să sape tuneluri prin galeriile de gheață pentru a se proteja. Recent, o echipă de cercetare a descoperit o galerie în apropierea unui iglu abandonat, veche de peste 3 milioane de ani. Stai, stai, stai. "Cum poate să fie veche de peste 3 milioane de ani dacă era glaciară are doar 2 milioane de ani?" Cercetătorii susțin sus și tare că acest tunel este mult mai vechi de atât, însă arhivele secrete sunt singurele care pot demonstra adevărul. Ceea ce împiedică oamenii din a știi este faptul că, probabil, cineva nu dorește ca noi să aflăm cum stau lucrurile de fapt sau, poate doar vrea ca totul să rămână uitat de lume.

Dar ce se întâmplă când două lumi total paralele se întâlnesc?

—Această întrebare stă pe buzele tuturor probabil. Răspunsul este unul care te-ar putea șoca. Cel mai probabil toată lumea se așteaptă ca persoana mai puțin civilizată să adopte sau să respingă cele oferite însemn de pace. NU. Nu asta s-a întâmplat și în acest caz. Cele ce urmează a fi relatate reprezintă un pus adevăr, relatat de către unul dintre membrii echipei de cercetare, Min Yoongi.

Stația de cercetare PJE, Polul Nord
25.11.2000

—Ziua în care baza de cercetare PJE a descoperit un corp perfect conservat într-un imens cub de gheață, avea să fie una dintre cele mai importante zi din istoria descoperirilor. Cercetările au demonstrat că acel corp perfect conservat în gheață data încă din epoca glaciară, și ce e de mirat este faptul că acesta era în stare perfectă milioane de ani, gheața conservând perfect organismul. "Este un artefact al lumii moderne" declara antropologul Kwon Soonil pentru ziarul național.

—Însă, deși s-a depus mult efort în descoperirea și păstrarea intactă a acestuia, omul misterios numit Jimin, așa cum l-au botezat cercetătorii, a dispărut fără urmă într-o noapte. Urmele sale de pași se opresc până la ușă, semn că probabil nu și-a dorit să ajungă în muzeu.

—Hyung, este suficient pe ziua de azi, spune tânărul și lăsă un căscat zgomotos să îi părăsească gura, semn că este obosit. S-a vorbit prea mult despre mine la vremea aia, chicotind își trase genunchii la piept și se cuibări mai bine în brațele iubitului său.

—S-a vorbit despre tine pentru că erai, ești și vei fi important. Cel puțin, pentru mine, ești cel mai important, spuse Yoongi trăgând pătura peste capetele lor, lăsănd astfel loc de micile chicoteli ale lui Jimin.