Adopted?! *pauza*

Adio 2018

Asa cum v-am obisnuit, la final de an postez un mic capitol cu realizarile pe anul asta, si dorintele pentru anul care vine.

Simt ca 2018 chiar a fost un an bun, defapt, foarte bun. Chiar m simtit c al-am trait, si spre deosebire de anii trecuti, nu prea am regrete. Sunt mai mult ganduri de "asta e, se mai intampla".

Desi l-am inceput prost, chiar prost, (nu stiu daca v-am zis sau nu, dar o sa va lamuresc pe cei care sunteti confuzi: am inceput anul 2018 cu 2 morti in familie. Una din persoanele moarte a insemnat, si inseamna, enorm de mult pentru mine. Acum imi e usor sa vorbesc despre asta, dar cand murise, plangeam imediat la gandul ca nu o sa o mai vad vreodata. Am invatat sa accept ideea ca le este mai bine acolo unde sunt, si ca ei nu au plecat de tot din viata mea. Mereu vor avea un loc special in inima mea. Asta sper sa realizati si voi cand aveti o pierdere in familie. E greu la inceput, aproape ca pare imposibil. Dar odata ce trece timpul, totul devine mai ok. Ne acomodam cu ideea ca persoana draga a plecat. Gata, suficient despre subiectul asta, mu vreau sa ma fac pe mine sau sa va fac pe voi sa plangeti). Cum ziceam, desi l-am inceput prost, a continuat din ce in ce mai bine.

Am trait clipele frumoase din plin, excat asa cum imi doream anii trecuti. Am invatat sa las trecutul in spate (ca vorba aia, "ce a fost, a fost"), sa nu maai ingrijorez de viitor, si sa traiesc clipa. Adica pe bune, chiar sa o traiesc. Sa imi las problemele la o parte si pentru cateva clipe sa ma simt libera, ca si cum nimic nu conteaza cu adevarat pe lume decat momentele in care te simti tu insuti. Nu alergarea dupa putere, bani, faima, masini etc. Ci momentele in care realizezi ca esti fericit cu tine insuti. Ca ai invatat sa te accepti. Ca simti ca esti in varful lumii si nimic nu te poate dobori.

In continuare am probleme, ca fiecare om, dar am decis sa nu le las sa ma afecteze la modul in care ma afectau in trecut. Sa nu le las sa ma defineasca, si sa bag scuze la inaintare. Asta sunt eu, si vin la pachet cu toate necazurile pe care le am, ca oricine de altfel. Pentru ca toti suntem la fel, in ciuda caracterelor diferite, a comportamentului, a " bagajului" cu care venim de acasa, a trecutului pe care il avem. Toti suntem la fel. Toti iubim, suntem fericiti, tristi, confuzi, nelinistiti, singuri, entuziasmati. Doar ca ne diferentiem prin modul in care traim cu aceste stari, si prin modul in care le lasam sa neinfluenteze.

Am facut un progre micut in ceea ce priveste acceptarea de sine. Unul micut, dar ma bucur ca e acolo. Inca mai am probleme cu evaluarea lucrurilor pe care le fac. Mereu am impresia ca nu sunt bune, ca sunt praf, ca se poate mult mai bine. De ce sa aleaga cineva lucrurile pe care le fac eu cand sunt altii mult mai buni? Mai talentati? Recunosc, am des aceste ganduri, iar aici intervine modul in care percep eu aceste ganduri. Incerc sa le fac mai bune, sa fiu eu mandra de ele, nu altcineva. Cineva important mie mi-a spus odata "munca bate talentul" asa ca asta am facut. Am muncit mai mult pentru lucrurile pe care le doream. Si in continuare stiu ca trebuie sa muncesc, poate si dublu de alte persoane. Nu trebuie sa ma dau batuta. Stiu asta. Desi uneori simt ca nu fac fata, sau e totul degeaba, se gaseste cineva sa ma impinga de la spate si sa ma faca sa constientizez aceste lucruri, chiar daca ei nu stiu ca fac aceste lucruri.

Asta vreau sa va zic si voua. Luptati pentru visele voastre, nu renuntati pentru nimic in lume. Daca concurati cu cineva talentat, voi munciti mai mult. Pentru ca va spun eu ce se intampla cu persoanele talentate la orice, (sau majoritatea, pentru ca exista si exceptii de la regula, ca de fiecare data) ei nu repeta. Ei nu muncesc atat de mult pentru ca ei considera ca sunt talentati. Dar va spun eu ce inseamna talentul, acumularea de informatii mai rapid fata de restul. Atat. Lor le este usor cand fac un lucru, pentru ca l-au inteles din prima. Dar nu muncesc, nu se antreneaza, nu repeta (pentru ca repetitia "e mama invataturii"). Si va spun din surse foarte sigure (din experientele mele proprii), ca muncind si reptetand constant, faci treaba mai buna decat restul.