Adopted?! *pauza*

Capitolul 28

Zborul pana in America a fost destul de linistitor, spun asta pentru ca in majoritatea timpului dormeam.
Nici nu realizasem cand a trecut tot timpul, am fost trezita la realitate doar atunci cand o stewardesa a anuntat ca o sa aterizam in scurt timp, si trebuie sa ne punem centurile de siguranta.

Deja se putea simti diferenta de temperatura, iar diferenta de ora isi spunea si ea cuvantul.

Harry: esti pregatita?

De ce tot continua sa ma intrebe asta? Nici eu nu stiu daca sunt, dar asta e acum. Nu mai am cum sa dau inapoi.

Exista cumva vreun buton de teleportare in acest avion?

Eu: eu zic ca da.

M-am asigurat ca nu am uitat nimic in avion dupa care i-am urmat pe restul. Louis a iesit primul, a fost urmat la scurt timp de Zayn, apoi de Harry, Niall, si nu in ultimul rand, de Liam si de mine.

Am privit prin coridorul de sticla, in jur. Deja imi placea ce vedeam.

Zayn: inspirand adanc, California baby.

M-am tinut scai de ei pana am ajuns la masini. In aeroport erau cativa fani care ne-au salutat, dar nu au indraznit sa se apropie de noi deoarece eram inconjurati de bodyguarzi.

Drumul cu masina a fost chiar tacut. Nu stiu ce faceau restul, stiu doar ca eu ma uitam pe geam admirand imprejurimile.

Louis: Blythe, cu cine vrei sa stai in camera?

I-am analizat pe fiecare in parte. Dintre toti, Niall parea ca isi doreste cel mai mult sa stea cu mine in camera.

Am mai dormit cu el in acelasi pat, deci nu cred ca este vreo problema.

Eu: cred ca voi sta cu Niall.

Am observat cum s-a luminat la fata cand a auzit raspunsul meu.

Louis: okey atunci. Tu cu Niall, eu voi dormi cu Zayn, iar tu Harry cu Liam. E bine?

Liam: eu zic ca da.

Harry: bine atunci. Hai da mergem in camere, mie chiar imi e somn.

Zayn: ai dormit pe tot parcursul zborului, rade de prietenul lui.

Harry: nu conteaza, a ras si el.

Liam: el si Blythe. Numai ei puteau sa doarma tot zborul.

Harry: hai gata. Nu va mai luat de cei care au nevoie de somn, a zis prefacandu-se ofensat.

Hai sa intru si eu in jocul lui.

Eu: asa e. Nu va mai luati de noi. Suntem in crestere, avem nevoie de somn, m-am prefacut si eu ofensata.

Harry: hai sa plecam de langa acesti oameni care nu stiu sa ne aprecieze.

Cretul chiar si-a luat bagajul si s-a indreptat spre lift, iar eu dupa el.
Insa nu am rezistat prea mult timp deoarece toti am izbucnit in ras.

Liam: okey, gata cu asta. Acum si mie imi e somn, a ras.

Harry: clubul celor care dorm este inchis. Nu mai primim membri, a zis punandu-si mana pe umerii mei, tragandu-ma mai aproape.

Eu: si mai ales, nu-i primim pe cei care au ras de noi.

Harry: bine zis! A intins mana si am dat palma cu el.

Ceilalti au ras la gestul nostru, si ne-au urmat in lift.
Din instinct m-am bagat in colt tinandu-ma strans de o bara.
Am simtit o mana pe umarul meu, masandu-l usor. Louis ma privea ingrijorat.
I-am facut semn ca sunt bine, iar atunci cand ne-am oprit din urcat, iar usile liftului s-au deschis, am fost prima care a iesit din aceasta capcana miscatoare.