Adopted?! *pauza*

Capitolul 14

Dimineata m-am trezit fara nici un chef de viata, ca de fiecare data, dar astea-s detalii.
M-am uitat putin pe geam dupa care m-am ridicat din pat si m-am indreptat inspre baie pentru a ma spala pe fata si pe dinti.

Astazi este Craciunul! Simtiti vreo emotie? Eu nu. Pentru mine e o zi obisnuita, o zi ca toate celelalte.

Cand am iesit din baie am putut auzi voci de pe hol, asta inseamma ca baietii s-au trezit.
Cred ca o sa trebuiasca sa cobor si eu la masa, altfel iar o sa vina unul din baieti si o sa imi tina o morala luunga, in care o sa-mi spuna ca trebuie sa mananc, ca organismului meu ii trebhie mancare, ca bla bla bla...
Am parasi camera cu pasi lenesi, uitandu-ma in timpul "calatoriei" pe pereti la tablourile expuse. Unele mi se pareau chiar frumoase, altele erau ok, dar nu puteam spune ca ma dadeam in vant dupa ele.
Am trecut pe langa camerele baietilor continuand sa ma analizez acest hol, de parca ar fi fost prima data cand il vad.

Cand am coborat ultimele trepte am putut sa ii observ pe baieti stand pe canapea razand. Toti purtau haine de sarbatoare, care mai decare colorate.
Ei chiar iau aceasta sarbatoare in serios.

Naill: neataa zice cand ma observa.

S-au intors si ceilalti inspre mine, si m-au privit zambind.

Louis: neata Blythe imi spune entuziasmat.

Eu: neata? Intreb oarecum confuza.

Prea multa fericire, mult prea multa pentru mine.

Louis: nu-i asa ca e o zi minunata?

Eu: cum zici tu.

Nu l-am mai bagat in seama si m-am indreptat inspre bugatarie pentru a-mi lua un pahar cu apa.

Louis: cand te intorci vom deschide cadourile.

Eu: puteti sa le deschideti si fara mine, spun cand ma intorc inapoi in living.

Niall: nu, nu, nu. Nu se poate asa ceva. Cum sa le deschidem fara tine?

Atunci mi-a picat fisa. Eu nu le-am luat nici un cadou.

Eu: dar eu nu v-am luat nimic zic lasand privirea in pamant.

Liam: ba ne-ai luat.

Am ridicat privirea si m-am uitat la ei confuza.

Niall: prezenta ta, e cel mai bun cadou pe care ni-l poti da.

Asta chiar a fost dragut.
Am ramas fara cuvinte.

Harry: hai aici acum, sa deschizi cadourile de la noi.

Louis: din pacate, nu am reusit sa iti luam prea multe, nu prea ne-a ajuns timpul.

Eu: nici nu trebuia sa va deranjati, serios vorbesc.

Zayn: esti parte din familie, normal ca trebuia sa ne deranjam, imi face cu ochiul

Louis: hai, deschide! Spune intinzandu-mi o cutie.

Am luat cutia cu mainile tremurand. Era al doilea cadou pe care il primeam, si chiar nu stiam cum sa reactionez.
Am dat panglica jos, si am inceput sa despachedez cadoul.
Inauntru am dat de o alta cutie, care avea o foaie pe ea.

"Craciun fericit Blythe! Chiar daca tu nu crezi in chestiile astea... Dar noi tot iti uram Sarbatori Fericite!"

Am deschis si cutia, inauntru gasind un telefon.

Eu: chiar nu trebuia, serios.

Zayn: hai taci glumeste cu mine.

Liam: iti place?