imagines

23

Vrei un motiv să respiri, căci simți că altfel vei ceda. Abisul în care te afunzi e lipsit de oxigen şi nu mai simți nimic altceva decât nevoia să trăieşti din nou.

Cauți un motiv de care să te agăți, dar inima îți e prea frântă, atât de frântă încât ţi-e teamă să o atingi, iar rațiunea ai pierdut-o de mult, nu te mai pot baza pe ea când eşti cu el. Cauți acei ochi în care ți-ai rătăcit orice forță, dar nici pic de sprijin nu găseşti, ci doar gheață şi rămăşițele din poveştile distruse de profunzimea lor.
Îți vine să urli, dar nu mai poţi să faci nimic, simți că ai ajuns la capătul fitilului, că vei exploda din secundă în secundă, dar la capătul speranței, exact când să ți se sfârşească suferința apare el şi te ridică din nou.
Şi te simți din nou plină de viață, dornică să capăt noi amintiri cu el şi uiți câte amintiri distruse ai în spate. Le dai cu piciorul şi îl săruți, alegând să renaşti din cenuşă, să trăieşti din nou aceleaşi minciuni; aceeaşi suferință pusă pe repeat.
Până, bineînțeles, se sfârşeşte basmul şi nu cu un sărut sau cu o nuntă, se căpătuieşte cu jigniri şi un gust amar de trădare şi regretele alegerilor făcute. Şi el îşi începe o altă poveste, fără tine, cu oricine, te lasă acolo unde tu ai rămas de fiecare dată pentru el şi uită orice e legat de tine, în timp ce tu îți consumi timpul în lacrimi şi scenarii greşite. Îmi simt tâmplele acoperite de

Îi cauți scuze şi te învinuieşti adesea pentru greşelile lui, îți încarci umerii cu greşelile lui ca el să fie mai liber, să îşi poate regăsii scopul, totul în speranța că, poate, se va întoarce la tine.

Dar e doar o chestiune de timp, o lună, chiar două, sau poate mai mult în care tu stai şi visezi la înca puțin din amintirea acelor sentimente, la fel de profunde ca golul din sufletul tău. Te-ai simțit fericită, iar acum te simți rău.

Nu mai e nimic de zis sau de zis, până la urmă timpul îți reabilitează inima şi te învață să rezişti situaţiei. Îţi regăseşti speranța la o iubire, dar nu la cea a lui, la o alta. Iar totul se simte din nou atât de bine, lucrurile merg aşa cum ar trebui, inima nu mai arde, nici înghețată, e în starea ei inițială.

Iar acum când ai reînvățat să respiri regulat, să te bucuri din nou de orice, când ți-ai recăpătat fiecare obicei şi eşti încă o dată ceea ce erai cu mult timp în urmă; acum el se întoarce şi îți distruge, pentru a mia oară, rațiunea.