imagines

11- Ziam

- Liam, șopti băiatul din celălalt colț al camerei întunecate, luptându-se disperat cu legăturile ce-i țineau mâinile și picioarele captive.
Liam zăcea în celălat colț al camerei, buza lui fiind spartă, lacrimile curgând pe obrajii lui înghețați de frigul ce îl cuprinse încă de când fusese aruncat aici. Își ținea ochii închiși, nevrând să-și privească iubitul din cauza căruia se aflau aici, asta făcându-l pe Zain să o ia razna.
Deși corpul lui era acoperit de hainele murdare și tot ce putea vedea Zain era vânătaia de pe obraz și buza însângerată, știa că tot restul corpului lui Liam era rănit, la fel și sufletul. Și toate astea doar din cauza lui.
Îi venea să urle că îl adusese pe Liam în "lumea" lui, că l-a supus la pericolul ăsta și îl sfâșia gândul că nu avea nici cea mai vagă idee cum ar putea să-l scoată de acolo, fără să mai fie rănit.
Știa de la început că, dacă îi permite lui Liam să se îndrăgostească de el, o să se ajungă la asta. Știa că ar fi trebuit să-și țină dragostea pe care i-o purta secretă și să-l lase să-și trăiască liniștit viața alături de familia lui.Dar totuși, Zain s-a apropiat de el, l-a făcut să se îndrăgostească până peste cap de el, apoi s-au încurcat într-o relație clădită pe minciunile lui Zain despre familia și meseria lui.
Liam voia și el să urle și să plângă mai tare. Zain îl distruse din toate punctele de vedere. Îl ridicase până la cer, într-un loc ireal, apoi îi dăduse drumul pe pământul rece și aspru al realității.
Se simțea atât de dezamăgit, de trădat și nu îi venea să creadă că Zain l-a mințit atât de mult timp. Iubirea nemărginită pe care Liam i-o purta devenise acum ură. Tot ce își dorea era să iasă de acolo și să nu îl mai vadă sau să audă ceva despre el vreodată.

Zain continuă să-l strige în șoaptă, dar Liam îl ignora și continua să plângă în liniște. Disperat, începu să sa târască pe cimentul rece și dur al încăperii. Nu băgă în seamă bălțile de sânge  care îi pătau blugii și durerea juliturilor de pe mâini provocate de încercările lui disperate de a ajunge la iubitul lui.

La urma urmei, ajunse în dreptul lui Liam, acesta încercând imediat să se îndepărteze de monstrul cu care împărtășise atâtea sentimente.

- Liam, te rog, spuse Zain oftând. Doar... ascultă-mă, e tot ce-ți cer!

Liam închise ochii și își trase nasul, întorcându-se spre băiatul de lângă el. Nu avea de ales și oricum nu ar fi rezolvat nimic cu fuga asta inutilă. Şi până la urmă, unde să fugă?
Zain își mării ochii când îi văzu chipul roșu și umed de la atâta plâns. Era distrus și toate astea doar din cauza lui.

- Iubitule, suspină Zain. Mie... E-u... Îmi pare atât de rău! Continuă izbucnind și el în lacrimi.

- De ce, Zain? De ce mi-ai făcut una ca asta? Îți place în ce hal arăt? Îți place ce mi-ai făcut? Cum te simți acum că știi că ai reușit să mă distrugi? Îi urlă Liam cuvintele în față, bâlbâindu-se din cauza lacrimilor în care aproape se înneca. Dar te ascult, nu am de ales, nu? continua, zâmbind fals. Spune-mi Zain, ce te-a făcut să îmi calci inima în picioare?

Zain tăcu câteva secunde, gândindu-se cum ar putea sâ înceapă și încercând să-și potolească lacrimile ce curgeau șiroaie pe obrajii lui.

- Nu am vrut să fie așa, crede-mă că nu am vrut! Dar dacă ți-aș fi spus te-aș fi pierdut! A fost oricum o decizie proastă să mă încurc cu tine,  ști-

- După ce îmi faci toate astea mai și spui că regreți că am fost împreună? Zain, tu realizezi ce îmi faci?

- Nu, nu înțelege greșit! Cum aș putea regreta cea mai minunată perioadă a vieții mele? Perioadă în care am fost cel mai fericit om din lume? Ideea e că nu meriți tot răul ăsta și eu nu te merit pe tine și iubirea ta! Vrei să știi adevărul? Foarte bine, o să ți-l spun. Sunt un criminal, bine? Toți banii pe care-i am sunt câștigaț în urma crimelor săvârșite de mâinile astea prin ale căror vene curge un sânge rece ca gheața! Fac trafic de droguri, de carne vie și de arme, sunt un nenorocit ce-și câștigă existența doar din ilegalități! Asta e ceea ce voiai să auzi? Că sunt un om de nimic, un monstru? Dar știi ce, Liam? Nu regret că fac asta, datorită meseriei ăsteia nu mai sunt pe străzi mâncând cot la cot cu șobolanii, datorită meseriei ăsteia nu mai sunt batjocorit și bătut! Și probabil acum mă judeci, dar mai știi ceva, Liam? Nu au niciun drept să o faci! Ai avut mereu familia perfectă, ai primit tot ce ți-ai dorit și ai primit dragoste și apreciere de la toți cu care interacționai! Nu ai fost în situația mea, nu știi prin ce am trecut eu! Și de familia mea ce vrei să știi? Ah, că mama e o târfă? Sau că tata e un bețiv? Poftim, ai aflat acum! Sper că o să reușești cândva să înțelegi că te-am mințit de teamă să nu te pierd!

Zain termină tot ceea ce avea de spus și luă o gură mare de aer fiind total conștient că oricum relația lor era pe sfârșite, iar modul în care i-a vorbit a agravat situația.
Îl iubea pe Liam, chiar foarte mult, dar ce rost toată iubirea asta dacă era un idiot și o dădea în bara de fiecare dată? Sentimentele lui puternice erau în zadar dacă le distrugea pe cele ale partenerului său. Era conștient că în ritmul ăsta, cu meseria asta, o să-și trăiască singur viața, fără să aibă cu cine să împartă patul decât cu fetele disperate după el de la pista unde își petrecea nopțile înainte de Liam sau pe cineva pe care să iubească. Degeaba avea o inimă dacă nu o să mai aibă pentru cine să bată.
Gestul lui Liam șocă chiar și șobolanul ce era în trecere prin încăperea întunecoasă și rece. Lacrimile amândurora se opriră, timpul luându-le exemplu. Nu conta unde sunt, nu conta că e frig, ei doi se sărutau cu foc de parcă ar fi fost ultima dată. Și poate că era pentru că oricând ușa de metal se poate deschide, pe ea intrând diavolul ce-i adusese în situația asta. Dar conta asta? Deloc!
- O să ieșim împreună de aici, o să ne căsătorim, o să adoptăm un copil, poate mai mulți și o să fim fericiți! Spuse Liam către Zain atunci când se despărțiră din sărut.

Asta era o promisiune, iar Liam ura să le încalce!