2- Shiall

156 11 0
                                    

Viața. De ce primim noi viața? De ce primim viața dacă nu știm să o trăim, să ne bucurăm de ea? O primim ca să trecem prin ea ca și câinele prin apă și apoi gata? Nu prea cred.
Unii nu merită să aibă o viață, mai ales când aceasta e plină de lux, bani și oameni ce se modelează după bunul tău plac pentru că nu și-o trăiesc așa cum trebuie. Ei nu știu cum se simt senzațiile tari sau cum se simte să fii urmărit de poliție sau cum se simte spontanitatea. Ei nu știu cum se simte adevărata iubire care nu e pentru bani.
Niall Horan, un băiat blond, destul de mic de statură ce provine din cea mai bogată familie din Londra, e probabil singurul băiat care și-a meritat mai mult decât oricine viața, dar nu a fost lăsat să și-o trăiască. Până la cei 24 de ani ai săi nu a făcut nimic ieșit din comun.
Shawn Mendes poate că nu și-a meritat viața, dar a știut să profite de ea și să trăiască fiecare moment. El nu s-a născut într-o familie prea bogată și nu a avut așa mare succes la învățătură. La cei 19 ani ai săi a făcut doar lucruri ieșite din comun.
Și, cum se întâmplă cu doi poli opuși,ei doi s-au atras. Shawn l-a învățat cum se trăiește viața, iar Niall l-a învățat să fie mai deștept în viață. S-au schimbat unul pentru celălalt și s-au iubit din toată inima, trecând peste orice obstacol.
Astăzi, Niall, cel ce nimeni nu ar fi crezut că o să fie vreodată împreună cu un băiat sau că e în stare de așa ceva, evada cu iubitul său din închisoare.

- Vino, pe aici, îi spuse șoptit Shawn.

Niall doar chicoti și îl urmă fiind amuzat de situația ce altcândva l-ar fi îngrozit.
Erau singuri pe un hol întunecat, căutând scara ce ducea la podul clădirii. Fugeau spre libertate, deși nu o meritau după fapta ce o făcuseră.
Când au ajuns la capătul holului au început să pipăie peretele în căutarea scării de fier ce ducea direct în pod.
Shawn a urcat primul, iar când Niall a ajuns sus nu era nici urmă de celălalt băiat.
- Shawn, unde ești? a întrebat el puțin speriat, neprimind un răspuns. Iubitule, dacă asta e o glumă să știi că nu e amuzant deloc.

Nici nu-și termină bine propoziția că fu izbit de peretele rece și murdar al podului și mâinile îi fura imobilizate deasupra capului.
Teama îi cuprinsese corpul și inima începu să-i bată tare, aproape sărindu-i din piept.
Însă atunci când parfumul ce-l cunoștea prea bine îi umplu nările se aplecă în față furându-i un sărut iubitului său pus pe glume.

-Măi, puiuț, dar de ce tremuri așa? Îți e frig? Vrei să-ți dau geaca mea? își bătu Shawn joc de el.

Băiatul blond își dădu ochii peste cap și râse mergând spre trapa ce dădea pe acoperiș.

-De data asta, începu blondul și se întoarse spre iubitul său mergând acum cu spatele, eu merg primul.

Shawn râse și îl aprobă, iar Niall se întoarse mulțumit cu fața la drumul pe care-l parcurgea. Shawn încercă să-l atenționeze, dar fu prea târziu că se lovise deja cu capul de perete, căzând imediat pe spate.

-Ai grijă la perete, râse Shawn pentru a mia oară în seara asta de el și îl ocoli mergând pe acoperiș.

În alte situații de genul ăsta blondul s-ar fi simțit jenat, dar era în situația asta cu iubitul lui care, fără doar și poate, era mai neatent ca el.
Shawn intră primul pe acoperiș, enervându-l pe Niall. Blondul intră și el enervat, gata să-i dea o palmă de toată frumusețea lui Shawn însă acesta se blocă atunci când văzu priveliștea uimitoare din fața ochilor lui. Era superb! Locul în care ei se aflau era la marginea orașului și era o clădire destul de înaltă, astfel având tot orașul întins în fața lor ca o muză ce aștepta să fie pictată.

Niall zâmbi fascinat și se apropie de balustradă, la câteva secunde simțind brațele bine făcute ale iubitului său înconjurându-l pe la spate.
Acum se simțeau ca în serile în care s-au îndragostit unul de altul, când stăteau pe acoperișul blocului lui Shawn și admirau luminițele. Se simțeau iar ca la începutul relației, ca înainte de primul te iubesc și chiar dacă trecuseră 2 ani, păruseră doar două zile, căci atunci când erau împreună timpul fugea din loc.

- Încă mă întreb... Cum de m-ai ales pe mine? Întrebă Shawn privind în continuare către oraș.

- Încă mă întreb... Cum de m-ai ales pe mine? Repetă Niall întorcându-se și punându-și brațele în jurul gâtului lui.

Se priviră adânc în ochi și își uniră buzele într-un sărut la fel de dulce ca și iubirea lor.

- Ești cel mai bun lucru din viața mea, îi șopti Shawn peste buze, sărutându-l de data asta scurt.

- Ești cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla, șopti Niall și îi sărută vârful nasului.

Puțin înainte de răsărit au plecat și ei, probabil mai îndrăgostiți unul de altul decât înainte. Iubirea lor era mare și avea să reziste multor obstacole, căci greu desparți doi oameni care se iubesc cu atât de mult foc.
Niall îl iubea pe Shawn și era gata oricând să fugă cu el oriunde în lume dacă părinții lui se împotriveau relației lor. Acum nu-i mai era frică pentru că știa că dacă îl are pe Shawn, are totul. Acum putea să riște, iubitul lui mereu l-ar susține.
Shawn îl iubea pe Niall și era gata oricând să renunțe la viața lui și să se schimbe dacă părinții lui Niall nu îl acceptau. Ar face orice pentru el, Niall e totul pentru el și știe că dacă l-ar pierde, nu ar mai avea nimic.

imaginesWhere stories live. Discover now