MALIK.

THREE.

Am început să zâmbesc cauza era că, descoperisem o sensibilitatea a lui Malik și acea sensibilitate era arta, cotoarele cărţilor îmi păreau cunoscute și picturile erau toate semnate de el în colţul foii. Am încercat să trag o carte din cele așezate rând pe un raft, era trecut peste ele un deget de praf și în acea cabană se simţea o liniște atât de profundă încât puteai să auzi ce gândești, am apucat o carte cu degetele și s-a deschis pe mijloc unde era semnat un citat cu carioca –" Tu nu ești doar steaua mea norocoasă, ești întregul cer ce stă peste lumea mea."

Parcă uitasem de mine și am uitat complet de motocicletă, cum puteam să mă aștept la așa ceva din partea unui bădăran? chiar înainte să închid ușa subtil și să plec, aud o voce în spatele meu și simţeam o privire aspră în ceafă.

— Târfă mică, ce cauţi aici?

A spus Malik râzând în colţul gurii, pomeţii înghesuindu-i-se în obraji având o cută pe frunte.

— În niciun caz nu răspund la acest apelativ, nu sunt ceea ce crezi tu că sunt.

Am răspuns fiind uimită și oarecum foarte puţin surprinsă de atitudinea lui, nu știu de unde avea curajul să îmi vorbească așa.

— Crezi că ești atât de importantă să am gânduri legate de tine măcar? ești nulă, inexistentă în faţa mea.

A spus apropiindu-se și strângându-mă într-un colţ mic, făcea câte un pas spre mine putând să-i aud respiraţia cum se accentuează din cauza spaţiului restrâns.
— Ai venit să iei motocicleta, nu?

A continuat fraza pe care o începuse aproape lipindu-și fruntea de-a mea, îmi simţeam respiraţia cum se amestecă cu a lui și tentaţia dintre buzele noastre.

— În primul rând nu îţi aparţine!

M-am răstit la el privindu-l adânc în ochi cu bărbia ridicată și strângând din dinţi.

— Ce ești dispusă să faci ca să nu îl omor în bătaie pe fratele tău fiindcă te-am găsit aici?

A spus prinzându-mi bărbia și putând să-i văd irișii cum coboară pe buzele mele, dar ce răspuns puteam să-i dau? am rămas fără suflu când a spus că fratele meu o să afle, numai din cauza ambiţiei mele o să aibe de suferit.

— Ce fel de întrebare e asta?

Îi răspund fără să întrerup contactul vizual și împingându-mă cu mâinile în pieptul lui.

— Una foarte clară, așteaptă un răspuns. Ai timp până termin eu o ţigară.

A spus după care și-a scos pachetul din buzunarul de la spate, aprinzând ţigara și trăgând fumuri lungi, eu rămăsesem îmlenită, dar nu trebuia să-i ofer ce vrea, dar ce soluţie aveam? oricum părinţii mei dacă aflau că am intrat prin efracţie în casa cuiva, mă omorau ei. Și plus situaţia în care l-am pus pe fratele meu, oricum lui îi era frică de el dacă îi permitea așa multe, ce șanse sunt să-l înfrunte?

— N-o să faci asta, ești prea laș dacă o s-o faci.

Am spus fiind ultimul lucru la care m-am gândit jucându-mă cu degetele într-un mod disperat și tremurând.

— Dacă am putut să te fac să-ţi fie frică, nu sunt laș.

A spus Malik privindu-mă pe sub sprâncenele bine conturate și negre clipind involuntar.

— Nu o să obţii ce vrei de la mine, eu nu sunt una dintre târfele tale speciale și nici marioneta ta!

Am spus lovindu-mă de el în timp ce traversam aleea să ies din curte, mi se adunaseră lacrimile în colţul ochilor și buzele îmi tremurau din cauza suspinului pe care abia puteam să-l opresc, nu voiam să-i ofer satisfacţia că am cedat.