MALIK.

TWENTY-ONE

Să-i simt buzele atât de aproape mă făcea să simt un fior când rece, când cald, Malik știa cum să controleze senzațiile pe care mi le transmitea, știa cum să se joace cu fiecare parte a corpului meu ca să-i cedeze.

– Nu cred că e cazul..

Mă retrag în spate și el se lasă deasupra mea, își menține greutatea într-o mână și corpul lui dezvelit se lipește de mine.

– Malik, oprește-te!

Îi simt vârful limbii cum îmi conturează clavicula și ajunge la gât unde trasează linii.

– Lasă-mă în pace, drace!

Tonul meu se ridică și icnesc sub greutatea lui simțindu-mi plămânii strânși ca într-o menghină.

– Vrei să-ți recit vreo poezie înainte să ți-o trag?

Își arcuiește sprânceana și respirația lui coboară spre mine.

– Așa ai convins-o și pe cealaltă să-ți intre în pat?

Spun mușcându-mi obrazul ca să nu mă trădeze vocea și să gem involuntar în timp ce degetul lui îmi traversează coapsa.

– Nu, tu ești mai specială și îmi pregătesc textul dinainte.

Se oprește și capul lui coboară în josul abdomenului după ce limba lui trasează cerculețe pe pielea mea.

– Da, accentuezi partea în care te urăsc.

Aproape îmi dau ochii peste cap când îi simt buzele pe șoldul meu stâng, plasează un sărut umed și face același gest și pentru celălalt.

– Nu mai vorbi, doar simte.

Nu trebuie să-i cedez din nou, asta iar o să-i satisfacă orgoliul și nu îmi mai permit încă o umilire din partea lui.

– Am spus să pleci, nu te vreau..e-eu..

Mâinile mele se împung în pieptul lui și el cade pe spate.

– Tu iarăși uiți că ești pe teritoriul meu?

Stă într-un cot și se uită la mine în timp ce eu mă acopăr cu cearșeaful.

– Ar trebui să-mi amintești mai des ca să pot memora.

Îl abandonez pe Malik și mă așez pe fotoliu în timp ce el rămâne sub cearșeaful de satin alb, micile pete de cerneală i se văd prin materialul subțire, formele lui bine definite se combină cu tatuajele și se transformă într-un balanț de alb și negru.

– De ce faci asta? de ce mă rănești mereu?

Sparg tăcerea care se instalase în cameră vorbind pe un ton tremurând.

– De fapt tu singură faci asta când îți asculți ambițiile și te pui cu mine.

Spune în timp ce un mic cerc de fum îi iese din gură și din nări.

– De ce nu ar trebui să mă pun cu tine? cine ești tu până la urmă?

Devin nervoasă și mă ridic de pe fotoliu gesticulând către el.

– Cred că ți-am dovedit deja cine sunt eu.

Expiră alt fum și stinge țigara presând-o de mobilă.

– Nu ești la tine acasă să îți permiți să faci asta.

Mă duc spre noptieră ridicând chiștocul care încă arde și i-l presez de braț.

– Ah, ești sărită de pe fix?

Oftează și sare ca ars din pat în timp ce își trece degetele peste zona arsă.