TWENTY - SIX

3.4K 230 22
                                    

Notă; pentru un efect mai bun ascultați melodia atașată, enjoy!

Când mi-am întors privirea spre el am simțit cum un glonț m-a lovit din plin, se uita ca într-un punct fix la mine și avea un mic rânjet pe buze.

– Ați terminat?

Spune și eu îmi dezlipesc buzele de-ale lui Demir, el scâncește ușor și își deschide ochii.

– Dacă până nu îmi întorc capul nu pleci de-aici, jur că te las într-o baie de sânge!

Replică Demir și nările i se măresc în timp ce maxilarul preominent i se încleștează.

Eu și Malik doar ne priveam, aveam destule cuvinte să ne adresăm, dar rămăseseră pe buzele noastre. Devenisem mută, privirea lui m-a cutremurat din toate adâncurile.

– Stai liniștit, amice. Eu nu lupt pentru ceva ce s-a uzat.

A spus Malik și ne-a ocolit mergând în josul scărilor.

Pumnul său l-a atins prietenește pe Demir și a trecut pe lângă noi indiferent, îl vedeam cum pășește fiecare treaptă și se îndepărtează.

Îmi simțeam inima ca într-un pumn încleștată, era pumnul lui Malik care stătea în jurul inimii mele.

– Nu te duce după el, nu merită..

A spus Demir în timp ce eu vărsam mici lacrimi seci care se pierdeau pe obrajii mei.

– Oricum s-a terminat înainte să înceapă.

Îmi frec umerii cu palmele și mă îndrept spre ieșire.

Demir rămâne în urma mea cu un pas, îi vedeam umbra pe asfalt, probabil nu voia să mă lase singură în starea asta.

Eu nici nu îl vedeam, de fapt nu vedeam nici pe unde calc, durerea se extindea în toate oasele, respiram într-un cerc de durere și îmi simțeam pieptul greu.

Simțeam mici înțepături în piept, aerul intra pe jumătate în plămânii mei fiindcă suspinele mă sufocau.

– Saia..

Își face curaj Demir să spună când aproape ajung în fața casei.

– Nu îi mai permite să te rănească, crede-mă, de fiecare dată când lași garda jos în fața lui, o s-o facă cu mare plăcere..

Eu îmi țin bărbia ridicată și clatin ușor din cap.

– O să am grijă de mine.

Spun ca să-l liniștesc și îl îmbrățișez prietenește, nasul lui se pierde printre firele mele de păr și le absoarbe mirosul.

Asta îmi amintea în mod involuntar de momentul când m-am trezit cu Malik în dreptul meu, având firele mele de păr încleștate în pumnul lui, în dreptul nasului.

Capul îmi stătea pe umărul lui Demir și lacrimile mele i-au umezit materialul tricoului, el m-a mângâiat pe cap și după ce ne-am dezlipit unul de altul, eu i-am făcut cu mâna și i-am zâmbit încurajator.

Toate becurile din casă erau stinse, am traversat cu grijă aleea și am ajuns în spatele casei, în dreptul geamului meu.

Peste o oră;

Stăteam cu cartea lui Malik în brațe și încercam să-mi înfrunt memoria care mi-l aducea în fiecare gând sau imagine, fără să vreau cuvintele lui erau în urechile mele și trezeau din nou mici lacrimi în ochii mei.

Cu o seară în urmă am adormit unul pe altul, am stat piele pe piele, cum putea să se schimbe atât de repede?

Îmi spuneam în minte și întrebările mele se răsuceau în jurul unui răspuns pe care nu îl găseam.

MALIK.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum