SIXTEEN.

3.9K 243 9
                                    

Mi-am întredeschis ochii și am simțit patul cum scâncește sub noi, brațul lui era în jurul taliei mele și respirația lui caldă îmi bătea peste gât.

I-am ridicat mâna înfășurată în jurul meu și am bătut din gene involuntar până ce genele mele s-au desprins una de alta, stăteam pe marginea patului privind răsăritul prin geamurile prăfuite, până acum nu văzusem frumusețea acestui loc.

Mi-am răsucit gâtul spre Malik, respirația lui se auzea ca un senzor și genele lui lungi și negre erau lipite și păreau mult mai dese, părul lui răvășit în toate părțile și parfumul care se simțea de pe gâtul lui în toată camera mă făceau să cred că încă visez.

– Ar trebui să te trezești.

Spun după ce iau cănile și le spăl sub jetul de la chiuvetă.

– Dacă nu îmi spuneai tu să știi că nu îmi dădeam seama.

Mă ironizează și eu îmi dau ochii peste cap.

– Pregătește-te, plecăm în scurt timp.

Spune distant după ce își freacă ochii cu dosul palmei și își trage jacheta pe un braț.

– Cum o să facem asta?

Mă rezem de masca chiuvetei și îmi duc două degete în bărbie încercând să găsesc răspunsul pe care Malik nu mi-l dădea.

– O să mergem pe jos până la un punct de reper al motocicliștilor din zonă, o să împrumutăm o motocicletă și plecăm.

Își oprește privirea în a mea și îmbracă jacheta după care își face câte un nod strâns la șireturi.

– Apropo, aseară ai avut un coșmar.

Continuă cu o reținere mică în voce tonul lui devenind subțire.

– Un coșmar?

Încerc să-mi amintesc, dar mintea îmi stă în loc.

– Da, ai început să plângi, și..

Se oprește și privirea lui fuge în toate direcțiile.

– Eu doar am vrut să te calmez și te-am strâns la pieptul meu.

Continuă de data asta sfidându-mă cu privirea ca și cum să nu îmi fac vreo idee greșită.

– Mereu ești așa? mereu devii atât de rece și indiferent?

Mă răstesc la el după ce aproape îmi sfărâm buza între dinți.

– Nu vreau să-ți faci vreo iluzie și să mai spui cuiva formându-ți o idee greșită, eu..

Se justifică dându-și ochii peste cap și revenind la starea de arogant superficial și plin de sine.

– Tu ce? niciodată nu ai arătat nimănui că poți avea sentimente?

Ridic tonul și el se uita cu sprâncenele încruntate la mine și putând să observ cum i se strânge maxilarul.

– De fapt mai bine te las să crezi ce vrei, poate așa îți hrănești poveștile din minte.

Se apropie și îmi duce o șuviță după ureche, ochii lui cad pe umărul meu dezvelit din materialul bluzei și un rânjet i se pune pe buze.

– Asta, vezi?

Spune și eu mă uit la el peste umăr referindu-se la pata vineție provocată de el.

– E semnul meu, dovada că ai fost a mea..

MALIK.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum