MALIK.

FOUR.

Mă băgase într-o tranșă ciudată baiatul ăsta, cu siguranţă avea atitudinea asta fiindcă ascundea vreun trecut mizer, nu ma așteptam ca fratele meu să aibe prieteni obișnuiţi. Am strâns bricheta în pumn în timp ce el m-a privit facându-mă să simt niște ace în coloană, m-a privit atât de adânc încât aveam impresia că acum îmi știe toate fanteziile, îmi citise mintea și aveam sentimentul că sunt dezbrăcată în faţă lui, irișii lui verzi te făceau să cunoști stări necunoscute.

— O s-o mai păstrez câteva zile, Jo.

A spus către fratele meu care stătea în spatele meu cu mâinile în buzunare facându-i semn că o poate păstra.

M-am întors către Jo care părea puţin iritat de prezenţa lui Malik, aveam impresia că a tăcut doar ca să nu își facă probleme cu tipul ăsta, chiar înainte să-i spun câteva fiindcă deja strânsesem din dinţi la comportamentul lui, a pornit și a lăsat în urma lui o dâră de ulei și mult fum care s-a extins deasupra mea. Până la urmă ce autoritate avea tipul ăsta în faţa lui Jo? nu știam de ce i-ar permite să-i folosească motocicleta dacă în mod vizbil îl deranja.

Mi-am spus în minte că nu e treaba mea și m-am întors la mașină, stând rezemată de botul mașinii cu mâinile încrucișate la piept.

— Care e problema cu tipul ăsta?

Spun după ce Jo apare și ocolește mașina pentru a ajunge la volan.

— De ce te interesează brusc?

Răspunde Jo așezându-se la volan eu imitându-i gestul și trântind portiera.

— De ce i-ai dat motocicleta dacă nu voiai?

Spun punând mâna peste locul unde se introduce cheia știind că dacă pornește o să mă ignore.

— Tipul ăsta e periculos, nu genul ăla de periculos. Pur și simplu are un statut popular și nu vreau să am probleme cu el.

Spune îndepărtându-mi mâna și fixându-mi centura lipindu-mă și mai mult de scaunul acela plin de vasilină și urme de ulei.

— Mie nu mi se pare că e periculos, doar vrea să pară. Și în faţa fraierilor ca tine chiar are succes.

Spun și Jo mă fixează cu privirea prin oglinda retrovizorie eu schiţând un zâmbet inocent în colţul gurii.

Peste puţin timp ajungem acasă și mi-am dat seama că am uitat să-mi plătesc abonamentul, chiar înainte să intru pe ușă îmi amintesc brusc și îi las cheila în ușă lui Jo.

— A apărut ceva, ţi-am lăsat cheile în ușă.
Spun în mers către Jo care rămăsese la mașină având o cutie de scule pe asfalt, probabil că iarași o să distrugă casa cu urme de vasilină.

Evident că m-a ignorat complet și am fugit repede la magazinul mixt care era la două străzi distanţă, am ajuns la timp și mi-am achitat restanţa la abonament oprindu-mă la automat să-mi iau o cafea caldă apoi.

— Introduci fisele.

Spune tipul de la tejghea privindu-mă aspru și întorcându-se la frecatul rafturilor probabil.

Aplic ce-a zis el și apăs pentru o cafea cu lapte așteptând ca aparatul s-o prepare, mirosea așa de bine, a cafea caldă și aromată. Am inspirat adânc și am luat o gură mică fiind atentă să nu mă ard, m-a încălzit total după frigul îndurat pe bulevard. M-am uitat în magazinul ce părea gol și prin geamurile de sticlă observ o ceartă ce avea loc afară, erau doi tipi care-l prinsese la colţ pe băiatul căruia deja reușiseră să-i spargă buza inferioară și arcada, îi curgea sângele în josul gâtului și respira întretăiat încercând să se apere ţinându-și mâinile deasupra capului.