Sunt a ta, Mark! 🔞

Capitolul 6

- Când ai de gând să te angajezi și tu, Kate? Nu ne mai descurcăm deloc! Țipă mama din bucătărie.

- Azi am o zi decisivă și nu am timp de problemele tale. Plus că dacă iau examenul ăsta, intru la facultate și m-am cărat de aici.

- Tu n-ai să ne părăsești, ai înțeles? Nu am cum să am grijă de fratele tău singură.

- E ultima dată când îți spun, bine? COPILUL ĂLA NU E FRATELE MEU.

         Țip eu nervoasă și ies din casă, îndreptându-mă cu pași repezi spre stația de autobuz pentru a ajunge la prostia aia de examen la biologie.

- Kate!

         Îmi aud numele strigat din partea opusă a străzii și mă întorc curioasă. Lângă trotuar era mașina lui Mark care tocmai mă strigase. M-am apropiat repede și m-am oprit lângă ușa cu o față suspicioasă.

- Ce cauți aici?

- Am venit să te duc la liceu.

- Nu trebuia să ai cursuri în dimineața asta?

- Ba da dar voiam să fiu acolo când ieși pentru a vedea ce ai făcut.

- Tocmai așteptam autobuzul.

- Hai sus!

           Am înconjurat mașina pentru a ajunge la locul pasagerului și am urcat. L-am privit pentru câteva secunde și am zâmbit involuntar. Am tresărit imediat cum și-a mutat privirea asupra mea.

- Ce este? De ce tresari așa?

- Doar am emoții pentru azi.

- Încă te mai gândești la ce s-a întâmplat acum 2 zile? Mă întreabă în timp ce pornește mașina.

- Nu, sunt în regulă.

- Vreau să știi că am fost dobitoc, m-am lăsat dus de val și nu a fost ok. Îmi pare rău. Chiar îmi stă acest lucru pe conștiință.

- Am înțeles asta, Mark. Serios, sunt în regulă.

- Dacă ar afla bunicul cred că aș fi mort. Râde el.

- Ar fi amuzant dacă ar afla. El știe de ... poze și restul?

- Aș putea spune că da fiindcă doar lui pot să-i mai spun lucruri personale de genul ăsta.

- De când faci asta?

- Cred că 4 ani.

- Încă din liceu.

- Cred că ești destul de curioasă legat de subiectul ăsta.

- Da, poate puțin.

- Vrei să știi toată povestea?

- Mi-ar fi mai ușor să înțeleg.

- Ok, toată treaba asta a început în vacanța de după clasa  a 10-a. Aveam un grup de prieteni și am făcut un pariu, înțelegi? Cine reușea să bage cat mai multe fete în pat și dovedind și cu o poză, ăla era câștigătorul.

- Păi și de ce ai continuat și după vara aia?

- Îmi plăcea. Am o pasiune pentru a fotografia fetele înainte și după ce facem sex.

- Deci ai mult mai multe poze decât cele de pe noptieră?

- Albume întregi.

- Fetele erau de acord?

- Majoritatea da.

- Și restul?

- Nu-mi pasă de restul. Le făceam să fie de acord.

- Mă speri.

- Kate, e o pasiune prostească. Nu e ca și cum omor oameni.

- Mai știi.

- Hai gata, trebuie să te concentrezi asupra testului ăluia.

           La sfârșitul zilei eram în culmea bucuriei. Trecusem testul și acum puteam merge fericită la facultate. Pentru a sărbători am hotărât împreună cu Ian și Carla să ieșim în club în seara asta.
         
- Criminal sau nu, tipul e bombă! Se aprinde Ian imediat cum le povestesc despre ce aflasem despre Mark.

- Ian, taci. Asta e o infracțiune. Cum să facă asta? Poate e psihopat. Intervine Carla serioasă.

- Și criminalii sunt psihopatii.

- Nu vă mai certați, adaug eu. Oricum nu cred că  o să-l mai văd de acum și sincer, mi-e mai bine. Îi sunt recunoscătoare că m-a ajutat dar nu aș vrea ceva mai mult cu el. Înțelegi? Sunt diferiți complet și din cauza unor lucruri pe care le-a făcut, mi-am dat seama că nu este un băiat prea serios, aici referindu-mă la relații.

- Ți-a făcut ceva, nemernicul? Întreabă Carla speriată.

- Și chiar dacă îi făcea, trebuia să fie fericită, e un băiat bine. Râde Ian.

- Ian, nu vrei să găsești un gay pe aici și să te lingi prin baie cu el fiindcă ești foarte enervant.

- De când ai devenit tu așa plicticoasă, Carla?

- Doar am grijă de Kate. Plus că mi se pare normal să știm și noi.

- Ok, prieteni, da, a încercat o singură dată. M-am lăsat dusă de val și eu pentru câteva momente dar mi-am dat seama că ce aș fi făcut era total greșit și am decis să plec. Și-a cerut scuze pe motiv că nu s-a putut abține și nu-l condamn sau ceva dar mi-e mai bine că am terminat cu el.

- Când o să pleci la cămin?

- În cel mult 2 săptămâni căci au fost câteva probelme cu camera mea dar mi-au spus că se vor rezolva curând.

- Îmi pare atât de rău că facultatea o să ne despartă.

- Nici vorbă. Ne vom vedea mereu.

- Ian vrea să meargă la armată și asta o să fie cam greu.

- Wow Ian. Nu mi-ai spus de asta. Credeam că o să te faci bucătar, cum voia mama ta.

- Nu mă atrage deloc, sunt un dezastru în bucătărie așa că am ales un domeniu unde chiar mă descurc.

- Mă bucur, sincer.  Iar tu, Carla?

- Tata o să mă ajute cu un job la firma sa. Poate o să fac câteva cursuri de marketing dar mi-a spus că nu crede că am nevoie, o să mă descurc.

- Viitorul sună promițător pentru amândoi. Eu, în schimb, nu știu dacă o să fiu un cardiolog prea bun.

- Când un dobitoc o să-mi rupă inima, o să vin la cel mai bun doctor să mi-o repare. Adică tu, Kate. Râde Carla și mă îmbrățișează.