Învățasem foarte mult pentru testul ăsta și încercam să dau tot ce e mai bun din mine astăzi. Eram conștientă că dacă picam și acest test, voi rămâne și asta era neplăcut.
Mi-am fixat mai bine ochelarii pe nas apoi am început să-mi rod creionul cu disperare. Minutele treceau din ce în ce mai repede, însă eu mă blocasem la ultimul exercițiu, fiind și cel mai important.
Am aruncat o scurtă privire spre Ian care rezolvase aproape tot testul și spre Carla care era în aceași situație ca mine.
- White! Încerci cumva să copiezi? Cred că vrei neapărat să pici și testul ăsta!
O uram pe doamna Davis mai mult decât orice pe lumea asta. Stătea în calea fericirii mele de a ajunge la o facultate bună.
S-a repezit către mine, pășind repede de la catedră spre locul meu și mi-a luat foaia apoi a inspectat-o câteva clipe.
- Ai 1. Poți părăsi sala.
- Poftim?! Mă revolt eu. Am stat și am învățat fiecare definiție, fiecare exemplu și tip de exercițiu și acum mă dați afară?! Pot scrie totul din nou.
- Nu am timp de tine, fetițo. Acum, te rog să ieși.
Mi-am ridicat ghiozdanul și am ieșit din sală. În acel moment toate stările mele erau de 10 ori, probabil, mai pronunțate. Pășeam repede și apăsat fiindcă voiam o gură de aer.
M-am aruncat pe iarba proaspăt tăiată de către îngrijitorul liceului și am început să trag cât de mult aer puteam în piept. Bill, îngrijitorul, era ca un prieten pentru mine încă din clasa a 9-a. Sincer, cred că era partea aceea paternă pe care niciodată n-am avut-o.
- Kate? Ce cauți aici? Întreabă îngrijorat. Așa repede ai terminat testul?
- M-a dat afară. A crezut că copiez și m-a picat. Nu voi putea intra în examenul final acum, nu voi aplica la o facultate, nu voi face nimic, Bill.
- De ce nu te muți la alt liceu? Vei da examenul acolo.
- Este în zadar. Nu mai am puterea de a face nimic. Poate că mama are dreptate, nu toți sunt făcuți pentru job-uri importante.
- Kate, uită-te la mine. Nu cred că vrei să ajungi așa.
- O să văd ce voi face. Acum merg acasă, trebuie să mă liniștesc puțin.
- Ce ai spune dacă aș vorbi eu cu doamna Davis pentru ați mai da o șansă ?
- Nu-ți bate capul cu asta, serios. M-am resemnat în legătură cu asta.
M-a cuprins într-o îmbrățișare apoi mi-a ciufulit părul, exact ca un bunic. Bill, deși era văzut drept un bătrân care mereu strânge după toți copiii din liceu, pentru mine era mult mai mult. Cred că țineam la el mai mult decât la propria-mi mamă.
- Mâine îți voi aduce ciocolată caldă cu scorțișoară și puțină portocală, exact cum îți place fiindcă nu vreau să te mai văd tristă.
I-am zâmbit și l-am privit în timp ce mă îndepărtăm spre poarta liceului. Mi-am căutat prin geantă și mi-am scos pachetul de țigări. În ultimele luni voiam să mă las din ce în ce mai mult fiindcă sănătatea mea o lua în jos, așa că, mai fumam când eram stresată sau supărată. Drept pentru care, pentru un drum de 20 de minute pe jos, până acasă, am fumat 5 țigări.
- Bine că ai ajuns fiindcă am întârziat la muncă și nu voiam să-l las pe Noah singur. Iar ai fumat? Ți-am mai spus să nu mai fumezi, Kate! Nu face bine copilului.
- Da, nu că îmi distrug eu sănătatea ci îi face rău lui.
- Nu mai fii atât de arțăgoasă. Am mai vorbit despre asta, e fratele tău.
- Pe care l-ai făcut cu un necunoscut!
- Nu mai am timp de prostiile tale, eu am plecat. Vezi ce faci.
L-a sărutat pe Noah pe frunte apoi mi-a aruncat câțiva bani pe masă, în caz de ceva urgent apoi a ieșit din apartament. După ce că nu ne ajungeam cu banii și trăiam de pe o zi pe alta, a mai venit și copilul ăsta pe cap. Nu îl suport și nici nu voi dezvolta o plăcere pentru el vreodată. Cât timp tata e în mormânt, ea se întinde cu diverși pe motiv că nu avem bani. Dar măcar protejați-vă! Nu cer prea mult! Fiindcă tot eu am grija acum de copilul ei.
- Ce te uiți așa? Întreb eu, conștientă fiind că are doar 8 luni.
