Sunt a ta, Mark! 🔞

Capitolul 5

- Îmi pare rău că nu am putut să vin să te iau de la liceu dar am avut niște probleme cu sora mea.

- Ai o soră?

- Da, dar mai mică cu 5 ani decât mine.

- A pățit ceva? Sau ce s-a întâmplat?

- Niște probelme la liceu. Este un copil foarte rebel și abia mă înțeleg cu ea.

- Păi mama ta? De ce nu a mers ea?

- Mama nu este în țară iar eu trebuie să o am pe cap.

- Păi și o lași să locuiască singură la 15 ani?

- Prietenul ei stă mai mereu la noi acasă.

- Doamne Mark! O lași în grija iubitului?!

- E mare, se descurcă. Nu-ți mai bate capul cu ea. Mai bine ți-ai bat capul cu exercițiile astea căci mai aveam doar 2 zile.

- Urăsc anatomia, nu rețin nimic din denumirile astea. Pentru ce ne trebuie atâtea oase cu atâtea nume ciudate?

- Și mie mi-a luat câteva timp să le învăț pe toate. Sunt multe și sunt grele, este adevarat, însă le vei învăța. Îți promit.

- Crezi că o să mă treacă? Chiar vreau să intru la facultate.

- Nu-ți face griji. O să fii foarte bună la examen. Să vedem ... unde este clavicula?

         M-am gândit preț de câteva secunde și i-am arătat o partea din umărul meu. S-a încruntat puțin apoi s-a ridicat de pe scaunul din fața mea și s-a asezat lângă mine.

- Dacă îi vei arată umărul, sigur o să te pice. Râde el. Lasă-mă pe tine să-ți arăt.

          A lăsat cartea din mână unde era o imagine a scheletului uman apoi s-a întors spre mine. Și-a ridicat mână și a dus-o spre partea unde era osul cu pricina. Din cauză că era aproape de gât a urcat cu mână până acolo și m-a mângâiat încet. Zâmbea și mă privea foarte atent în ochi.

- Mark? Rostesc eu cu vocea stinsă.

- Sigur nu îl mai vei uita, nu-i așa? Râde din nou.

- Da, așa cred.

- Și mergem și mai departe. Mă anunță el cu o energie pe care, până acum, nu o emanase. Știi unde este femurul?

- Știu sigur că este la picior! Răspund eu încrezătoare.

- Arată-mi.

          L-am privit timp ce câteva secunde apoi mi-am dus până în josul piciorului. Speram să fie corect fiindcă nu mi-aș fi dorit să-mi atingă iar corpul. Și nu din cauză că nu mi-ar fi plăcut dar îmi transmitea o stare ciudată și știam că asta nu este în regula.

- Aveai dreptate când spuneai că nu prea  te pricepi la anatomie.

             A zâmbit scurt apoi a început să mă mângâie pe picior. Pornind de la genunchi până aparope de bazin. Mă încordasem sub atingerile sale și începusem să nu-mi mai găsesc locul pe canapea. Începusem să respir mai apăsat fiindcă încă nu-mi dădea pace.

- Ești în regulă? Mă întreabă la un moment dat dar fără a-și lua mână de pe piciorul meu încă.

- Da. Îi răspund eu scurt.

- Cred că nici pe acesta nu-l vei uita.

- Mhm ... Încerc eu să-i răspund odată ce a continuat cu atingerile până aproape de zona mea intimă.

- Să îi spui că ți-am fost mediator căci sigur mă mai ține mine. Afirmă el imediat ce își mută privirea spre ochii mei.

- Mark! Eu ar trebui să plec. Știi, s-a înserat și ăă, trebuie să plec căci trebuie să ajung acasă mai devreme azi. Mama trebuie să ăă, să plece fiindcă are ceva treabă.  Înțelegi? Mă trag eu imediat ce lucrurile o luaseră razna.

- Te pot duce eu, nu-ți face griji, mai rămâi pentru a termina.

- Trebuie să am grijă de fratele meu. Îi răspund repede în timp ce îmi strângem lucrurile și le înghesuiam în geantă.

- Putem continua la tine. Insistă el.

- Sigur ești obosit de la facultate și ai stat după mine zilele astea, ar trebui să te odihnești.

- M-aș relaxa mai mult cu tine. În timp ce facem meditații.

- Nu, serios, rămâi aici.

- Lasă-mă să te conduc măcar.

- Mă descurc.

         În timp ce mă încălțam și în dorința mea disperată de a pleca cât mai repede din apartamentul său, m-am împiedicat imediat cum am dat să deschid ușa.

- Ce ai făcut? Se aude vocea lui din living.

- Am căzut. Sunt bine.

         S-a grăbit să mă ajute și a coborât la același nivel cu mine pentru a-mi întinde mână. Înainte de a mă ridica s-a apropiat ceva mai mult de mine până a ajuns cu gura la urechea mea. Din nou acei fiori de mai devreme puneau stăpânire pe mine.

- Îmi pare rău dacă ți-am creat impresii greșite astăzi dar sincer, nu m-am putut abține.

          Nu i-am dat nicun răspuns ci doar mi-am pus mâna în a lui pentru a mă ajuta să mă ridic apoi am ieșit cât de repede am putut din casa sa.