Legenda străveche în prezent (Intrând în lumea vârcolacilor, Volumul I)

Capitolul 2: Durere

       Corpul Bellei era plin de durere. Își simțea pleoapele grele și încercă să își deschidă ochi, dar durerea persistentă din trup nu o lasa. O durere acută îi străpunse umărul și o durea capul îngrozitor. Nu știa ce făcuse de avea parte de asemenea dureri ale căror sursă nu putea fi l ocalizată. Nu-și putea aminti deloc motivul pentru care suferea atât de crunt. O lacrimă i se scurse și simți tot traseul ei până când ajunse la o rană. Simți de îndată ca și cum un cui i s-ar fi răsucit în acel loc și strânse cât de tare putu din ploape. Îi venea să urle de durere, dar corzile sale vocale nu răspundeau comenzilor ei. Tot ceea ce ieșea din pieptul ei era un geamăt jalnic, care nu putea exprima deloc ceea ce simțea ea cu adevărat.

       Datorită durerilor foarte mari căzu într-un mare neant care îi deveni extrem de liniștitor. Orice durere dispăru de îndată, iar ea își permise să se relaxeze.

       Când își reveni avu parte de același tratament din partea corpului ei. Dureri îngrozitoare îi traversau corpul și aproape că își simțea fiecare os rupându-se în încercarea lor de a-și dubla numărul. Lacrimi de durere i se scurseră pe la colțurile ochilor, iar neputința proproiului trup o durea îngrozitor. A încercat să își deschidă ochii, dar când o făcu durerea i se înteți. Simți cum milioane de ace îi intraseră în fiecare celulă din care îi erau alcătuiți ochi căprui și se blestemă pentru prostia de a încerca să îi deschidă. O dureau îngrozitor și nu putea vedea mai nimic, totul era asemănător cu o cameră întunecată.

       Nu își putea da seama ce o durea mai tare. Oasele care i se sfărâmau într-o mie de bucăți? Ochi care o ardeau de parcă ar fi primit acid în ochi? Capul care îl simțea ca bătut în cuie? Sau mușchi care zvâcneau? Nu putea să aleagă care era cea mai puternică sau mai devastatoare, fiecare dintre ele era insuportabilă.

       Începu să aștepte starea aceea de leșin care îi mai reducea din durere. Când sosi momentu ca ea să fie cruțată din nou, răsuflă ușurată.

       O durere puternică îi traversa corpul de îndată ce se trezi. Spre deosebire de celelalte dăți, reuși să își dea seama de unde vine durerea cea mai acută, dar nu putea găsi un loc mai exact înafară de o anumită parte a corpului. Pieptul ei era extrem de chinuilor și de necruțător în fața durerii. Încă își mai simțea oasele sfărmându-se sub pielea ei, dar acum durerea nu era așa de puternică. Durerea din ochi începea să i se calmeze. Pentru prima oară se gândea că va trece orice urmă de tortură. Pentru prima oară, își putea auzi gândurile. Capul începea, și el la rândul lui, să nu o mai doară atât de tare. Mușchi care zvâcneau începeau să se calmeze. Toată durerea era mai mică comparativ cu data precedentă când se trezise. Nu încercase să își mai deschidă ochi, trebuia să învețe că dacă are răbdare, va putea să vadă locul unde se află. Expiră zgomotos. Pentru prima oară, își putea auzi inima cum bate și sângele cum îi curge prin vene, în timp ce este pompat din piept. Încercă să se concentreze pe cele cinci simțuri. Văzul era exclus, îi era teamă că dacă va încerca să își deschidă ochi, durerea va reveni.

       Cu ajutorul simțului tactil își dădu seama că se află pe ceva moale. Nu îndrăzni să își miște nici o părticică a corpului datorită fricii de durere. Auzul nu îi mai putea oferi nimic înafară de micile bătăi alerte ale inimii ei. Simțul gustativ nu îi oferi nici o informație, cu excepția celei de ceva metalic în gură. Cu ajutorul nasului descoperi un miros puternic și străin. Mirosul foarte puternic o induse într-o stare de somnolență și ațipi de îndată.

       Când se trezise din somn, descoperi că durerea insuportabilă aproape dispăruse. Acum nu o mai durea fiecare os din corp chiar atât de tare. Capul îl putea simți mai bine și se gândi că acum nu mai cântărește o tonă. Fiecare mușchi al corpului aproape că se calmase. Ochii nu o mai dureau ca înainte și izbuti să întrezărească ceva la orizont înainte ca aceștia să i se închidă la loc. Partea din corp care durea cel mai tare era umărul. Simțea acolo o fierbânțeală ciudată și o mâncărime acută. Auzi slab o voce, dar nu înțelese vorbele acesteia. Încercă să îi vorbească vocii, dar din gâtul ei nu ieși nimic altceva înafară de un geamăt. Auzi pași îndepărtându-se și încercă să își miște capul, se agită să facă ceva, să poată să îi atragă atenția persoanei aceea. Nu voia să rămână singură. Îi era teamă de întuneric, chiar dacă în ultimul timp doar de el avusese parte. Datorită mișcărilor sale, durerea i se intețise, dar tot nu ajungea la apogeul la care a fost prima oară când se trezi. Nu mai auzi nimic în jurul ei. Frica i se instală în corp și pentru a treia oară își pierdu cunoștința.

       Când se trezi, nici o durere neplăcută nu îi mai traversă corpul. Oasele îi erau liniștite, iar mușchii așteptau comenzile sale. Primul lucru pe care îl făcuse a fost să își miște degetele. Sub atingerea ei, simți ceva catifelat și extrem de plăcut la atingere. Reuși să audă un mic foșnet în încăperea unde se află. Simți cum patul pe care se află se lasă sub greutatea unui nou corp.

        Simți ceva catifelat atingându-i buzele moi, dar atingerea dură doar o secundă. Pentru o altă secundă se gândise la petalele unei flori, dar simți iarăși aceeași atingere. De data aceasta, nu dură atât de puțin. Simți o atingere catifelată pe bărbia, iar în secunda următoare simți același material catifelat atingându-i buzele și unduindu-se ușor după forma lor. Nu erau petalele unei flori, erau ceva mult mai mult. Cu o mișcare din partea materialului catifelat, Bella își dădu seama că era sărutată. Nu se putea opune nici dacă și-ar fi dorit, corpul nu îi răspundea în totalitate la comenzile ei.

       Aceeași mișcare continuă în repetate rânduri. Perechea de buze era ușor umede și cărnoase. Se sforță să deschidă ochi. Crezuse că durerea îi va înțepa ochi, dar se înșelase. Primul lucru care îl putu distinge era culoarea neagră a necunoscutului, apoi, încet-încet totul căpătase formă. Văzu o pereche de ochi căprui privind-o intens. Apoi aceștia se închiseseră și simți o altă atingere delicată pe buze, atingere care dură doar o secundă. Următorul detaliu care îl distingea din acea mare de umbre era părul lui. Era șaten și bogat. Îi stătea destul de răzleț și așezat în toate direcțile. Atingerea catifelată a buzelor persistă mai mult. Persoana care stătea în fața ei se depărtă pentru a se lăsa studiată. Inima ei îngheță de frică.

       —   Ți-a fost dor de mine, iubire? spuse.

       Vocea lui era exact așa cum și-o amintea, catifelată și plăcută. Acum nu îi transmitea nimic altceva înafară de teamă. Brad îi zâmbi apropiindu-și buzele de ale ei.