Trust

Capitolul 3

Un plus a posedat ecranul micului dispozitiv.Mi-am amintit cuvintele lui Eliot: "Dacă pe ecran apare un plus,rezultatul este pozitiv,ceea ce înseamnă că eşti însărcinată".Eram însărcinată.Eram însărcinată cu copilul fiinţei care m-a violat.Corpul meu pur şi simplu nu mă mai asculta.Credeam că am scăpat de orice amprentă lăsata de el pe mine... dar e şi mai grav,şi-a lăsat amprenta în mine.Am ajuns să stau pe gresia rece din baie, tremurând şi plângând cum nu am mai făcut-o de mult.Greaţa şi-a făcut simţită prezenţa fix în cel mai nepotrivit moment.M-am ţinut de vană şi am simţit cum cina îmi vine inapoi .Am auzit uşa deschizându-se şi am simţit două braţe în jurul meu.

-Cassie!Ridică-te!Trebuie să ... Nu am putut auzi restul cuvintelor.Nu mai puteam să respir,pur şi simplu aerul nu mai voia să mă ajute...până şi el mă abandona.Ultimul lucru pe care l-am văzut a fost Abby care ţinea în mână telefonul şi plângea în timp ce încerca să mă ridice.

M-am trezit cu o durere insuportabilă de cap.Parcă cineva tocmai îmi dăduse un glonţ în cap.Mi-a luat ceva timp să îmi dau seama că eram într-un spital.Nu am putut admira prea mult camera deoarece privirea mi-a fost furată de ochii verzi pe care parcă îi cunoşteam deja aşa de bine.Eliot s-a apropiat de mine în timp ce ochii lui se uitau ţintă la mine.

-Se pare că faptul că eşti însărcinată nu te prea încântă.Nu îţi cunosc povestea..dar să ştii că poţi să avortezi,nu o să te judece nimeni.Sper să îţi dai singură seama dacă vrei sau nu să renunţi la acest copil.

Spunând asta,mi-a inmânat o ecografie.

-Ţi-am făcut ecografia asta în timp ce erai inconştientă.Ai fost inconştientă timp de 2 zile.

În timp ce el îmi explica că am fost în stare de şoc, eu mă uitam la punctul de pe ecografie.Punctuleţul ăsta putea să ducă o viaţă mai bună decât mine,cu o mamă care nu o să îl facă să sufere aşa cum am suferit eu.Puteam să dau viaţă unei fiinţe care să fie alături de mine pentru totdeauna. Acesta este copilul meu...punctuleţul acesta mă iubeşte necondiţionat.Cum puteam să renunţ la el?Nu pot să înţeleg cum unele mame îşi pot omorâ propriul punctuleţ.Timp de 9 luni o să îmi simtă fiecare emoţie,fiecare sentiment de fericire.Pe faţa mea a apărut un zâmbet până la urechi,niciodată nu am fost mai fericită de atât.În sfârşit puteam să fiu iubită!

-Cum aş putea renunţa la punctuleţul meu? Am spus eu,în timp ce mângâiam abdomenul sub care se ascundea micuţul punct.Zâmbetul meu l-a molipsit şi pe Eliot.

-Mă bucur că ai luat decizia ... Nici nu a apucat  să-şi termine propoziţia deoarece Abby deja ţâşnii pe uşa de la cameră şi venii să mă îmbrăţişeze.

-Era să mor din cauza ta,domnişoară!Nu ai idee câte griji mi-am făcut.

Mi-a dat drumul din îmbrăţişare lăsându-mă să îmi recapăt aerul.După câteva secunde,s-a uitat în ochii mei cu un zâmbet tipic Abby şi a spus:

-Felicitări! Sper să ai o fată care să semene cu tine,să se topească toţi băieţii după ea.

I-am zâmbit şi eu la rândul meu îmbrăţişând-o încă o dată...dar ceva era ciudat,2 braţe erau în plus în îmbrăţişarea noastră.Mi-am întors capul şi l-am văzut pe Eliot cum ne ţinea pe amândouă în îmbrăţişarea lui tandră.

-Eliot! Cine ţi-a dat voie să ni te alături? Spuse Abby ţuguindu-şi buzele în formă de protest.

-De când e interzis să îţi îmbrăţişezi sora cea dragă şi pe cea mai bună prietenă a ei?

-Voi doi sunteţi fraţi?! Nu am putut să îmi stăpânesc uimirea.

-Credeam că o să îţi dai seama de asta având în vedere că semănăm prea mult,spuse Abby în timp ce se apropia de Eliot ca să pot să observ şi eu asemănarea izbitoare.Ochii lor erau identici... de fapt,parcă aveau aceeaşi faţă.Cum de nu am putut să îmi dau seama de asta până acum?Am scos un oftat şi am recunoscut pentru prima dată în viaţă:

-Sunt o fraieră.

Abby a început să râdă şi m-a luat de mână pentru a mă trage afară din cameră.

-Acum că am dezvăluit tot misterul hai să mergem acasă.Eliot, nu eşti invitat, e o seară a fetelor.

În timp ce Abby spunea asta s-a întors spre Eliot şi i-a scos limba.Tot ce a putut el să facă a fost să îi zâmbească drăgăstos şi să ne facă cu mâna.

Am ajuns în sfârşit în apartamentul lui Abby.Am stat toată noaptea în faţă calculatorului uitându-ne la "House of Wax" şi desigur, la Barbie,desenul nostru de suflet cu ajutorul căruia ne-am şi împrietenit, în clasa a7a.Cred că am adormit pe la ora 9,nu-mi vine să cred că am rezistat atât.

Abby trebuia să meargă la lucru la ora 14:00 şi urma să vină acasă doar mai spre seară, pe la ora 23,deci aveam destul timp să îmi pun gândurile în ordine.Ea lucra în weekend'uri la un bar pentru a strânge bani.Nici Abby nu avea o viaţă prea roz.Părinţii ei au murit în urma unei crime.Tatăl ei susţinea nişte afaceri urâte cu droguri,ceea ce nu a ieşit deloc bine.Mă bucur că are un frate care ţine la ea şi o ajută cu datoriile pentru apartament.

La ora 16 am fost trezită de nişte bubuituri în uşă.M-am ridicat în capul oaselor şi am mers să văd cine doamne o vizitează pe Abby la ora asta.Gândul că poate o să îl cunosc în sfârşit pe iubitul lui Abby(de care mi-a povestit întreaga noapte) m-a făcut să deschid uşa atât de repede încât mi-a părut rău că nu am gândit înainte să o deschid.O siluetă cunoscută a apărut în pragul de la uşă.Trupul lui era plin de transpiraţie şi mirosea la fel de groaznic ca ultima dată când l-am văzut.Ochii lui erau şi mai plini de ură decât atunci.Credeam că după 2 luni a şi uitat de existenţa mea,se pare că m-am înşelat amarnic.Cum să uiţi de propria jucărie sexuală?