Trust

Capitolul 2

-Când aveam 8 ani l-am auzit pe tatăl meu spunând că am fost născuta din cauza unei greșeli.La vârsta de 13 ani am fost violata de propriul tată...se pare că a făcut doar o pauza de 4 ani până să înceapă să vina în fiecare seară la mine în camera,să ma lege de pat și să mă violeze.După ce își termina ritualul de seară mă bătea pâna când mă puneam în genunchi și îmi ceream iertare că am plâns.A zis că dacă o sa zic la cineva despre asta o să mă fută pana când o sa îmi dau duhul.Nici măcar nu mă mai lasă să ies din casa...sunt pur și simplu jucăria lui sexuala cu care el își satisface toate nevoile.După ce a plecat să o caute pe mama mi-a zis că dacă ies din casă mă omoară. Mi-e frica, niciodată nu am fost mai îngrozita de atât.

Am simțit braţele lui Abby în jurul meu.Îmbrățișarea ei era  plină de tandrețe... parcă îi era frica să nu mă rânească.

-Cassie... îmi pare asa de rău,nu am știut că te-a violat sau că ţi-a făcut aşa de mult rău...dacă știam te luam cu forța la mine în apartament.Nu o să iți mai facă nimic dobitocul ăla,îl dau pe mâna poliţiei! Pentru prima dată am văzut ură în ochii lui Abby

-Nu.. nu fă asta.M-am gândit de multe ori la soluţia asta, dar ce rezolvă? Să zicem că îl bagă la închisoare,crezi că o să mă lase în pace toată viaţa?Nu, o să se răzbune.. şi o să se răzbune până dă de sânge.E un animal cu care nu ai ce să discuţi.Nici măcar mama nu a putut discuta cu el fără să se umple de propriul sânge.

Au trecut deja 2 luni de când m-am mutat la Abby şi i-am spus tot adevărul despre tatăl meu.În sfârşit mi-au dispărut toate vânătăile şi toate rănile.Acum sunt în stare să merg la şcoala şi să îmi văd de viaţă.Cel puţin asta am crezut prima dată.

O senzaţie de dezgust a pus stăpânire pe mine dintr-o dată.M-am dus repede la baie şi mi-am vârât capul în chiuvetă.

-Cassie ce ai păţit? Vocea lui Abby se auzea dinspre uşă.

-Mă simt ... dar nu am putut continua restul propoziţiei din cauza mâncării care îmi venea înapoi.

Abby a intrat repede în baie şi m-a văzut cum îmi vărsam cina în chiuvetă.

-O Dumnezule!

În sfârşit nu am mai avut ce vomita.Abby m-a ajutat să mă duc în camera mea.Sunt aşa de norocoasă că ştie ce să facă în momente critice.Mi-a dat nişte pastile iar după aceea m-a consultat.Nu a apucat să îmi pună prea multe întrebări pentru că eu am şi adormit.

Nici nu m-am trezit bine iar ochii lui Abby deja mă priveau plini de îngrijorare.M-a ajutat să mă ridic şi m-a dus la baie să îmi vărs iară mâncarea.M-am aşezat pe vană uitându-mă în gol.Ce se întâmpla cu mine?

-Am sunat la spital ,iar astăzi la 14:00 ţi-am făcut o programare,zise Abby plină de seriozitate

-În faţa mea stă o viitoare doamnă chirurg iar eu am nevoie să merg la spital?

-Cassie,chiar e grav... promite-mi că ai să mergi.

-Bine mamă, cu cel mai mare drag.

Am putut zări un zâmbet scurt pe faţa ei,ceea ce m-a făcut să mă ridic pentru a o imbrăţisa strâns.

-Mulțumesc Abby,pentru tot! Serios...chiar nu ştiu ce m-aş face făra tine.

M-a îmbrăţişat aşa de strâns încat credeam că o să îmi pierd tot aerul.

-Nu ai pentru ce!Chiar meriţi o viaţă mai bună având în vedere prin tot ce ai trecut până acum.

Nici nu ştiu când a trecut timpul ,deja era ora 13:40.Mi-am luat repede o pereche de colanţi negri şi un tricou alb pe care scria cu negru "I love Japan".Am ajuns în sfârșit la spital.Nu a trebuit să aştept mai mult de 5 minute ca să intru în cabinet.Un tip înalt de vreo 1,80 m-a întâmpinat cu un zâmbet de toate zilele.Avea părul blond şi creţ iar ochii lui aveau aceeași culoare ca a lui Abby,un verde deschis care te lăsa cu gura căscată când îi priveai.

-Bună ziua!Tu trebuie să fii Cassie.Numele meu este Eliot,îmi pare bine de cunostinta.Te rog să iei loc.

M-am aşezat pe un scaun care era aşezat  în faţa lui.

-Ei bine,cu ce te pot ajuta?

-În ultimul timp nu m-am simţit prea bine,am început să vărs şi să am greţuri.

S-a ridicat şi s-a apropiat de mine pentru a mă consulta aşa cum o făcea şi Abby.

 -Ai întreţinut relaţii sexuale?

Întrebarea lui m-a dezarmat total.

-Da.. 

-Ţi-a întârziat ciclul?

Pur şi simplu inima mi-a luat-o la galop.Întrebările îmi invadau mintea.Am înghiţit nodul din gât şi am răspuns:

-Da.

-Ei bine, felicitări! S-ar putea să fii mamă. Zâmbetul lui mă făcea să mă simt şi mai prost,însă tot ce am putut să fac a fost să ii înapoiez un zâmbet fals şi un simplu "multumesc"

A început să îmi povestească despre cum să îmi fac un test de sarcină,însă tot ce auzeam erau cuvintele lui care mi-au rămas întipărite în cap "S-ar putea să fii mamă".Mi-a pus în mână un test de sarcină şi a zis în timp ce îmi zâmbea:

-Poţi să îl faci şi acasă dacă asta te face să te simţi mai bine.

Am plecat de la spital în grabă şi m-am dus direct în apartamentul lui Abby.Am intrat în fugă pe uşa de la baie şi am făcut testul.Am aşteptat 3 minute iar apoi m-am uitat pe ecranul mic al dispozitivului.