Roommates [COLE SPROUSE] ~Tradusă~ // Colegi de cameră //

chapter 9

Dylan s-a aplecat inspre mine. Era nebun? I-am împins pieptul "umm, ce crezi că faci?"
"Oh, credeam că ți-ai schimbat părerea despre mine."
"Wow ești atât de orb" mi-am dat ochii peste cap "doar pentru că mi-am schimbat părerea despre tine, nu înseamnă că o să îmi înșel iubitul cu tine."

"Știi, dacă te desparți de el nu se pune ca înșelat" a rânjit la mine.
"Dylan, care parte nu o înțelegi? Chiar îmi place de Cole și nu sunt deloc interesată de tine." Mi-am încrucișat brațele la piept iar Dylan s-a uitat la mine puțin abătut.
"Uite, îmi pare rău, dar sigur înțelegi." Am încercat să mă uit în ochii lui dar el se tot uita la masă, jucandu-se cu mâinile.
"Dar tot nu mi-ai spus despre trecutul lui Cole." Și-a ridicat privirea spre mine. "Asta a fost cam tot ce m-a facut sa te ascult." Un zâmbet a crăpat pe fața lui iar eu mi-am încruntat sprâncenele.
"Știi ce?" s-a ridicat de pe scaun "cred că ar fi mai distractiv așa." Nu aveam nicio idee ce vroia sa spuna cu asta dar s-a aplecat și m-a sărutat pe frunte, prinzându-mi părul de partea din spate. M-am uitat la el, încă zâmbea. "Dacă Cole nu-și arată adevăratele culori curând, întreabă-l de Elizabeth." Și cu asta a ieșit din Starbucks, lăsându-mă complet confuză.

Exact după ce a plecat, am primit un mesaj de la Dylan cu adresa lui. "Curând o să ai nevoie de asta." Situația era atât de ciudată și nu știam ce să cred. Cine dracu e Elizabeth? Probabil că cel mai bine ar fi să îl întreb pe Cole despre asta.

------------------------------------------------------

"Hei!" Cole a zâmbit când am intrat pe ușă, a venit să mă sărute dar a observat că ceva era în neregulă. "Ești okay? Unde ai fost?" Fără să gândesc, am izbucnit "Cine e Elizabeth?" Cole arăta surprins, trist și nervos în același timp. "De unde dracu o cunoști?" "Dylan mi-a spus să te întreb despre ea." Oh nu, asta a fost o idee rea. "Scuză-mă? Ce dracu făceai cu Dylan și de ce ai încredere că-ți spune adevărul?" "Cole, asta nu are nicio legătură, ai de gând să-mi spui cine e fata asta?" "Nu! Tu ai de gând să-mi spui ce făceai cu Dylan?" Cole a început să zbiere iar eu eram puțin speriată, lipindu-mi spatele de ușă. "Mă rugat să bem o cafea, asta e tot." Normal că ăsta nu era tot adevărul, dar Cole trebuia să se calmeze, era nervos.

"Nu-mi pasa daca a fost doar o cafea! Mi-ai spus ca nu vei mai vorbi niciodata cu el, amandoi nu avem incredere in el cand e in preajma ta, cel putin asta credeam!" Cole nu parea sa inteleaga situatia, asa ca m-am oprit din a explica, uitand complet intentiile mele initiale. "Pleaca" aproape a soptit el. M-am uitat in ochii lui, erau aproape de nerecunoscut si foarte reci.

"P-poftim?" am spus incet.
"M-ai auzit! Nu vreau sa fiu in acelasi apartament cu cineva care este in stare sa ma minta si sa aiba incredere in fratele meu dezgustator, nu in mine!" Abia puteam procesa cuvintele pe care le spunea, nici pe cele pe care i le-am scuipat dupa. "Nu e la fel de dezgustator ca tine! Cum poti sa ma acuzi de astfel de lucruri fara sa asculti ce am de spus?" Cole arata putin ranit, dar inainte sa aiba ocazia sa raspunda mi-am luat geanta si am iesit din apartament, trantindu-i usa in fata.

---------------

Ma plimbam de aproximativ jumatate de ora necrezand ce s-a intamplat. Nu am gresit ascultand parerea lui Dylan, dar probabil ca intrebandu-l direct despre o fata, presupun ca fosta lui prietena, a trecut limita. Rahat, a trecut cu mult limita.

M-am oprit din mers cand am realizat ca nu aveam nici o idee unde mergeam. Nu aveam unde sa merg, familia mea nu locuieste aici, practic nu cunosc pe nimeni in orasul asta. Inainte sa ma gandesc la oricine altcineva, m-am trezit raspunzand la mesajul lui Dylan de mai devreme, 'mai repede decat ma asteptam'.

Am pasit pe bordura, chemand un taxi. Dupa ce am urcat inauntru, am citit adresa de pe telefonul meu si inainte sa realizez am ajuns la Dylan. Platind soferul si luand o gura mare de aer, m-am indreptat spre usa si am ciocanit.

----------------------
2k reads ♥️
vote, comment ♥️