Poli opusi[ yaoi+18]

Capitolul 4

                              — Stii, Dumnezeule, daca aveai de gand  sa ma bagi in coma, pentru ca nu ai vrut sa ma omori... putei si tu sa-mi dai pe cineva sau ceva, sa nu ma plictisesc, sa-mi omoor si eu timpul, daca tot o sa stau in coma pentru cativa ani, dar Tu nuuu, Tu da-i, sa-l bagam in coma, sa-i mancam viata, sa-l trimitem inapoi, fara sa-i spunem macar cum se poate trezi. 

                      Nici nu stiu cat timp a trecut de cand ma aflu aici, tot dorm, ma trezesc, nu dorm mult, nu visez, nu mi-e foame, nu trebuie sa-mi fac nevoile, nici obosit nu sunt, dar reusesc sa dorm. 

                             — Daca ma auzi... da-mi si mie o manga, o carte, chiar si povestiloe alea vechi pe care mi le cumpara mama, da' te rog, doar da-mi ceva sa nu ma mai plictisesc! 

                      Nimic, doar ecouul meu rasunand in pustiu. 

                      " Stai putin... Dumnezeu exista... dar... demonii nu exista, nu tu Satana, asa cum spun popii, deci... inseamna ca nu mai are nimeni ce sa-mi zica daca injur?" 

                      O idee mi-a venit in minte dupa ce m-am gandit la asta. 

                               — Prea bine Abel, esti singur, nu te aude cineva si nu e cineva care sa-ti zica ceva, acum e acum, incepe cu ceva usor... Ce injuratura e usoara...?! 

                      Mi-am adunat curaj, am tras aer in piept si am incceput: 

                                 — Haa... D... Dra... Drrr... Drrra... 

                      " Haide Abel, e doar un cuvant! Poti s-o faci!" 

                                  — Draaaa... am facut o pauza, chu. 

                        Mi-am dat o palma peste frunte. 

                                  — Fi-mi-ar viata... 

                                —  Demon pot a zic, Satana pot, da' sa zic dracu nu pot... mi-am dat seama de cuvantul pe care tocmai l-am zis. Hah, ii bine sa zici intr-un final asta. 

                      " Ce sa mai zicem...?" 

                      " Ce mai spune lumea... oh, da, cuvintele alea, ala cu f si alea cu p." 

                        Am inceput sa rad si sa ma rostogolesc in timp ce imi acopeream fata cu mainile. 

                       " La naiba, ma imbujorez doar de la gandul ca spun asa ceva." 

                        In timp ce ma rostogoleam mi-am dat seama de ceva: Ma dor picioarele! 

                                   — Am stat prea mult intr-un loc... Ai la... dracu... Am spus-o! Iar am spus" dracu". 

                         Chicoteam in timp ce ma ridicam, incerfcand sa-mi dezmortesc picioarele. 

                         Am oftat. 

                        " In ce directie sa merg...?" 

                        Nu e ca si cum pot sa ma pierd, nu...? Trebuie sa fie un drum pe unde sa o iau... 

                                   — Se poate intampla si acum cum s-a intamplat cand am ajuns in camera de judecata? mi-am spus, in timp ce m-am uitat prin jur.