Poli opusi[ yaoi+18]

Capitolul 3

                                    " Cain... Sunt Cain." 

                        Vocea unui copil rasuna ca un ecou in urechile mele... Cain... Am mai auzit numele asta... Cain... cine mai era Cain? 

                                     " Mama... cine e Cain?" 

                        In fata imi apare imaginea unui copil agatat de masa pentru a ajunge sa vorbeasca cu mama lui. 

                                   " Cain era unul dintre fii lui Adam si Eva, primii oameni de pe pamant, puiule." 

                                   " Din cauza asta aprindem cate o candela la un mormant pe care scrie" Cain" cand mergem la biserica de Paste?" 

                                   " Da, Abel." 

                          Intr-o secundata, ma trezesc cu un tablou prea familiar al familiei mele, tatal cu mainile in jurul gatului copilului, ale carui picioare nu mai atingeau de mult pamantul. Pansetele copilului si pledoariile catre tata se auzeau peste tot: 

                                    " Te rog tata, te implor, lasa-ma, ma doare! Doare foarte rau" 

                            Mainile din jurul gatului copilului incepeau sa stranga mai mult, cu cat barbatul continua sa urle la el cum i-a distrus familia, cum acesta si-a omorat fratele, cum trebuia el sa moara, si cum nu merita sa paseasca pe acest pamant, sa mai aduca suferinta sau tristete sa-i faca pe oameni sa planga, sa le naruie familiile, nu copilul acesta merita doar sa moara, sa ramana izolat, legat, picioarele sa nu-i mai atinga pamantul, face umbra degeaba unor ierburi ce ar trebui sa creasca la lumina soarelui. 

                             Exact, nu aduce vr-un folos omenrii, e nebun, piele si os, nu poate face nimic bun— nefolositor— nu intelege glumele si nu a fost vazut sa rada— nerd— a ramas repetent— prost— a avut una sau doua crize la scoala— schizofrenic, nebun, ne omoara pe toti— in timpul unei crize a zis ceva de iubitul lui— gay, homosexual, poponar, prost, sfideaza religia si o sa arda in Iad— piele si os— nu-i da ma-sa sa manance acasa, anorexicu' dracu— are vanatai pe corp— se fute pentru bani, nici nu e batut la scoala sau acasa, doar se fute pe bani si gaseste vr-un sado-masochist— nu se aproprie de nimeni din scoala si sta mereu izolat in banca lui, cu carea in fata— antisocial. 

                                

                           Totul e negru, negru ca taciunele, tot ce pot vedea este corpu-mi inconjurat de o lumina alba. Am oftat, un norisor alb formandu-se in fata mea. Si totusi... nu simt frigul, e cald, e cald si bine. 

                             Doar doua idei imi trec prin cap: Sa ma ghemuiesc si sa astept pe jos sau sa hoinaresc in intuneric. 

                              Eram gata sa ma asez, dar picioarele aveau alt gand. Le simteam goale, oasele nu-mi erau legate de corp, niciun muchii sau vena, dar erau acolo si ma conduceau tot mai departe— daca pot spue asa. 

                               Dupa cateva minute de mers, norii din fata mea atunci cand respiram deveneau tot mai greoi, mai densi, dar atmosfera era calda, devenea tot mai calda pe masura ce mergeam. 

                                  Am continuat sa merg pana a devenit greu, simtem fiecare pas tot mai greu, ceva gata sa ma impinga inapoi de unde am venit. Nu m-am oprit, picioarele mi se miscau singure atunci cand valuri de energie au trecut pe langa mine.