Poli opusi[ yaoi+18]

Capitolul 1

                                      —Copile, te mai intreb o data, ce cauti la mine in debara?

                           Nu indrazneam sa ridic privirea la el, tot ce faceam era sa stau cu capul plecat, sperand sa scap odata de urlatoarea bosorogului din fata mea.

                                     — Daca nu imi raspunzi, mergem iar la director, auzi?!

                            Speram sa intru in pamant, sa pot sa ma arunc de pe cladire, sau sa am o criza aici si acum, poate am noroc si cad pe fereastra, nu ca ar cauza prea mult rau, suntem la etajul unu, in cel mai rau caz am vacanta in spital.

                             Am oftat in sinea mea, uitandu-ma pe fereastra si dorindu-mi sa sar prin ea. Am aruncat o privire cu coada ochiului spre bosorogul turbat din fata mea, inaintand putin spre fereastra, dupa care marind pasul si aproape sarind, cand m-am lovit de ceva mare si pufos.

                             Mi-am ridicat capul, observand ca intrasem cu fata intre sanii asistentei medicale a scolii, Erika Heaven. Domnisoara- inca nu e casatorita- isi tinea halatul alb descheiat, lasat sa fluture in toate directile atunci cand mergea, parul roscat lung era prins intr-o coada in varful crestetului, ochii caprui ii erau conturati cu un eyeliner negru, iar buzele sorii ii erau curbate intr-un zambet.

                                In ciuda zambetului, imi puteam da seama ca este extrem de ingrijorata pentru ce urma sa fac.

                                        — Abel, ai noroc ca i-am vazut pe baieti cand te-au inchis aici, cine o fi lansat zvonul cum ca esti schizofrenic, nu stiu. a inceput sa vorbeasca cu mine, de parca eram singuri, prezenta ingrijitorului devnind o umbra.

                                      — N-am ce face, mai am cateva luni si scap.

                                     — Abel... e finalul lui Octombrie, mai sunt cateva saptamani si se termina luna, mai ai o groaza, uite, o sa vorbesc eu cu ingrijitorul sa-i explic ce se intampla, e bine asa?

                             " Nu e bine";" Te rog sa faci orice, dar doar asta nu.";" Nu-i spune!" as fi vrut sa spun atunci, dar umbra de pe chipul ei, si zambetul plin de ingrijorare m-au oprit.

                             Fiinta asta minunata, impreuna cu Sofi si Ryu sunt singurii care mi-au fost alaturi in ultimii zece ani, in care am fost constient de mine, chiar daca erau tineri, Sofia si Ryu inca in liceu, iar Erika la facultate, chiar si asa, isi faceau mereu timp sa vina la mine, ba la spital, ba la scoala, roscata hotarand sa vina la mine la scoala.

                               O iubesc enorm, si doar ca sa nu-i mai vad expresia ingrijorata de pe chip, as putea sa fiu de acord cu tot ce-mi spune, poate vorbeste depresia din mine, dar as putea si sa ma arunc intr-o fantana daca o face fericita.

                                        — Acum, hai, sa te condul in clasa, o sa vorbesc cu ingrijitorul imediat, e bine?

                                Am dat din cap atunci cand mana ei inuta a facut contact cu spatele meu, indrumandu-ma sa merg spre clasa.

                                Toate capetele colegilor erau intoarse spre mine, atunci cand Erika ne-a scuzat de deranj, de parca sunt vr-o celebritate, vr-un copil popular, sau vr-un profesor.