Alek: Înger Senzual (pauză)

X. Alek: "Cine e el de fapt?"

Mă trezesc într-o cameră străină. Eram întins pe un pat mare, cu așternuturi de satin alb, foarte fine, iar sub cap simțeam atingerea reconfortantă a unei perne imense și surprinzător de moale. Eram îmbrăcat doar în boxeri. Nu-mi vedeam pe nicăieri hainele, dar într-un fel, simțeam că acest lucru mă liniștea.

"Măcar nu sunt făcute franjuri și aruncate prin toate colțurile camerei și de data asta."

Se scurg câteva minute până când mă dezmeticesc și mă ridic în fund pentru a masura cu privirea acea încăpere: aparent era un dormitor foarte spațios, în care predomina aceeași nuanță monocromă. Așternuturile albe, mobilierul, care consta într-un pat, un scrin și o noptieră, era din lemn alb, lăcuit, pereții erau albi, lambriurile și perdelele de fald erau albe.

Remarcasem, de asemenea, că era foarte curat.

"Ceea ce e de mirare pentru un bărbat care locuiește singur..."

Poftim!? Această frază mi-a trecut prin minte în mai putin de o fractiune de secundă. Cum... prin ce fel de raționament am ajuns eu la concluzia ca bărbatul de aseară, căruia nu îi știam nici măcar numele, este singur?

Mă concentrez încercând să îmi aduc aminte, într-o manieră cât mai fidelă, seara trecută, de la momentul în care l-am întâlnit pe el.

Mansarda clubului... eram cu Lave... eram amețit... am simțit o înțepătură...
Clar nu mai gândeam limpede. Este oare cu putință să-mi fi închipuit totul? Daca da, atunci unde mă aflu?

Îmi scutur capul și mă încrunt usor. Nu mă puteam înșela atât de mult.

"...e interzis ca minorii să consume băuturi alcoolice, la fel cum e interzis să profiți de unul aflat deja în stare de ebrietate."

Da, astea erau cuvintele. Dar nu șatenul vorbise, ci... celălalt. Da, era evident că veniseră împreună. Dar, acum întrebarea e... erau doar prieteni sau... ceva mai mult.

Îmi dau seama uimit de motivul neliniștii si nervozității mele din seara precedentă. Întrebarea care nu îmi dădea pace nu era "Unde mă aflu?", nici "Cine este bărbatul cu smoking alb?", nici "Unde mă duce?". Nu, toate astea erau doar pretexte cu care încercam să mă mint singur. Întrebarea care îmi ocupa mintea de fapt, era "Sunt cei doi împreună sau nu?".

De ce mă preocupa acest fapt atât de mult? Nu știam, dar cu oricâte argumente aș fi venit, tot nu reușeam sa înlătur această incertitudine.

Eram oare... gelos? Ei, da! Pe cine? Pe doi străini pe care i-am întâlnit din întâmplare la club? Haha, nici vorbă!

Mă ridic din pat și mă uit la ceasul de pe perete care indica ora 15:11 după-amiaza. Atât de mult dormisem? Încep să mă plimb prin cameră. Merg în dreptul unui birou; ceea ce mi-a atras atenția era o fotografie înrămată așezată la vedere pe unul din rafturi: era el, împreună cu un alt băiat pe care nu îl cunosteam. Nu era prietenul care l-a însoțit aseară: era un băiat mai tânăr, de vreo saptesprezece-optsprezece ani, slab, piele creolă, de înălțime medie, cu parul de un șaten foarte deschis, aproape blond. Cei doi se țineau în brate și păreau fericiți; în spatele lor etala o panoramă superbă, cu stânci acoperite de ierburi și întinderea unui ocean.

Cu mișcări delicate, scot cu grijă poza din ramă și mă uit mai atent la ea. O întorc pe verso și privirea îmi cade pe niste rânduri scrise mărunt cu cerneală neagră:

"Sunt deja cinci luni de când suntem împreună și mă simt ca în Rai, iubitule. Te iubesc mult, dragoste."

John,

16.06.2016,
Papua, Noua Guinee

- Bună, frumosule. Te-ai trezit?

O voce surprinzător de familiară răsună în spatele meu, făcându-mă să tresar. Cu un gest brusc, complet lipsit de eleganță și de tact, așez poza înapoi pe raft și mă întorc spre el. Purtând nimic în afară de o pereche de boxeri, bărbatul pe care, printr-un hazard, l-am întâlnit aseară, mă privea din prag, zâmbind. Și ce zâmbet frumos, cum nu mi-a mai fost dat să văd altul.

"Zâmbetul ăsta va fi sfârșitul meu..."

Deodată îmi simt obrajii arzând ca para. Aș fi vrut să mă uit în altă parte, dar parcă eram paralizat în loc, incapabil să-mi iau privirea de la el.
De parcă ar fi fost îndemnați de o voință străină mie, ochii îmi coboară, măsurându-i cu priviri lacome și reținute în același timp întregul corp de "Adonis făcut din fildeș și petale de roze". Etala un six-pack fin, dar extraordinar de bine definit, pieptul și brațele erau de asemenea lucrate. Nici nu mă mai mir că aseară a reusit să mă poarte în cârcă, fără niciun efort. Eram tentat să continui inspecția fizică, dar, slavă domnului, vocea sa m-a oprit.

- Judecând după privirea aia, însoțită de zâmbet, să înțeleg că îți place ce vezi, pisi, spuse el făcându-mi cu ochiul.

Am simțit brusc sângele năvălindu-mi în obraji, ca reacție instantanee la cuvintele sale.

- S-scuze... m-am bâlbâit stângaci, întorcându-mi privirea.

Nu eram de felul meu pudic, poate doar puțin rezervat, din cauza firii mele. Dovadă în acest sens sunt toate nopțile albe petrecute la club, în compania unor persoane departe de a fi decente sau măcar morale: prostituați și prostituate, stripperi și stripteuze, toxicomani, etc.

- De fapt, continuă el, menținându-și zâmbetul cuceritor pe buze, nu mă deranjează. Poți să te uiți la mine cât vrei.

Și totuși, ce îngâmfat!

Nu mai spun nimic și prefer să rămân cu privirea pironită pe așternuturile lui albe, impregnate de aroma lui.

Îmi scutur ușor capul, care părea că mi se învârte din nou. Nu mai gândeam limpede. Îmi spun în sinea mea că trebuie să mă concentrez. Îmi întorc privirea asupra lui, susținându-i ochii ciocolatii și îi vorbesc pe un ton cât se poate de egal dar și serios.

- În tot freamătul de aseară, nu cred că am apucat să vă cunosc.

La auzul cuvintelor mele, devenite brusc coerente și învăluite într-o tentă formală, sobră, atitudine care era în contradicție cu momentele în care îi contemplam fizicul, șatenul râse slab.

- Așa este, spune venind cu pași ușori în dreptul meu, foarte aproape de mine, atât de aproape încât trupurile mai că ni se atingeau, fapt care mă determină să ma înclin ușor în spate, rezistând impulsului de a face un pas înapoi. Încă o dată mă simțeam copleșit, și nu doar de parfumul lui irezistibil, ci și de impozanța sa. Mă domina din toate punctele de vedere și nici nu își dădea seama de asta.

Se apleacă și mai mult spre mine, adăugând cu o modulație pedantă:

- Vom avea suficient timp la dispoziție să ne cunoaștem, dragă Alek.