O Vară

Capitolul 42

Autorul POVESTEȘTE

Timpul s-a scurs pentru relația celor doi. Adolescenții vor începe studiile numai peste 3 zile. Iar asta însemnând că a sosit Toamna. Elizabeth se afla încă în New York. A venit ziua în care trebuie sa își ia rămas bun de la iubitul lui și tatăl lui.

Betty POVESTEȘTE

Lacrimile curg încetul cu încetul. Din ce in ce mai mult simt un gol în stomac odată ce îmi pun cate o haină in valiză.

Îmi va lipsi mult locul ăsta mic numit "acasă". Dar mai ales de oamenii de aici.

Cole a ales sa mă lase singura in camera și să mă liniștesc. Toată noaptea nu am putut dormi și am plâns îndată ce el îmi spunea că va totul bine și nu îi voi simți lipsa.

Încearcă mereu să mă facă să cred anumite lucruri dar cum am mai spus, eu sunt realistă. Mă gândesc și la lucruri bune dar și cele rele.

Terminând hainele de împachetat, și urmând să iau și obiectele gen, machiaje, baterii externe si ce mai trebuie. In timp ce îmi puneam lucrurile mărunte in ghiozdan că sa le am la îndemână, FP intrase în camera cu un zâmbet larg.

FP: Hei..

Betty: Hei..

FP: Ești ok?

Betty: Oarecum. Adică incerc să mă gândesc la ce spune Cole, că va fii bine.

FP: Pai va fi bine. Îți promit.

Betty: Am încredere în voi..

Își deschisese brațele gen că așteaptă o îmbrățișare. Râzând ușor accept îmbrățișarea lui caldă.

FP: Mă bucur foarte mult că te-am cunoscut.

Betty: La fel și eu. Și mă bucur că am aflat o parte din viața mamei. Chiar nu mă așteptam la asta..

FP: Mama ta a rămas la fel de frumoasă și isteață.

Betty: Puține riduri.

FP: Exact.

Mă ajutase cu bagajele de a mi le pune în mașină, apoi mă uit prin jur pe la celelalte rulote. Abia o zăresc pe Tony. Ne apropiem una de cealaltă apoi ne îmbrățișăm.

Tony: Ai grija de tine. Mă bucur că am reusit sa ne împrietenim.

Betty: Si eu la fel. Și tu să ai grijă de tine.

Ne mai îmbrățișăm odată și îmi iau rămas bun de la ea. Mă urc în mașină lângă FP, pe locul din față și pornim catre aeroport.

Betty: Unde este Cole?

FP: A plecat înainte.

A preferat să plece înaintea mea la aeroport? De ce? Pff.. uneori este ciudat omul ăsta. FP știa și observa că nu îmi doresc să plec, dar eram obligată.

FP: Uite Elizabeth, nu trebuie sa fii supărată. Vei vorbi mereu cu Cole, la telefon și poate și video. Iar în micile vacante sau chiar weekend-uri poți veni oricând la noi sau el la tine.

Betty: Știu.. și înțeleg ce îmi spuneți dar nu cred în relații la distanță..

FP: Nici eu. Dar este o provocare pentru voi.

Oftând, in numai 20 de minute ajungem la aeroport. FP mă ajutase cu bagajele iar în timp ce mergeam spre intrarea spre pista o zăresc pe Cheryl, Cami și Cole. Cole ținea un buchet mare de trandafiri roșii, iar fetele cate un cadou.

Vazandu-le pe cele două și mai ales pe Cole, bufnisem in plâns. Niciodată n-am fost așa de emoționată.

Betty: E-Eu...

Nu puteam să spun nimic. Vorbele îmi erau blocate. Cole văzând emoția din mine, mă îmbrățișase și îmi dăduse buchetul de flori.

Cheryl: Nu plânge Blondish. Ne vom revedea.

Cami: Cu siguranță.

Spun ele în timp ce îmi dau cadourile că drept amintire de la ele. Stăteam încontinuu in brațele lui. Nu voiam să mă dezlipesc de lângă el.

Cole: Trebuie să pleci..

Betty: Nu..

Cole: Ba da. Îți promit că nu ne vom simți lipsa..

Betty: S-Sigur?..

Cole: Da.. ți-am mai spus..

Luându-mi rămas bun de la Cole timp de zeci de minute, îl îmbrățișez și pe FP apoi randul fetelor. Cu lacrimi în ochi și privirea numai la el, mă îndepărtez ușor, ușor și îmi continui drumul până la avion..

-Dupa 5 ore-

Stewardesa: Mulțumim că ați ales compania noastră aeriană.

Îngândurată și chinuindu-ma cu bagajele după mine, ies din avion și mă îndrept către aeroport. Aici în Los Angeles nu este vremea la fel de frumoasa că în New York. Aici este foarte înnorat și mă mir că nu a început ploaia la cat de negru este cerul.

Îndreptandu-ma către ieșirea din aeroport, o zăresc pe mama, William dar și Truker. William când mă observase, venise in fugă de a mă ajuta cu bagajele.

William: Bun venit, Elizabeth.

Betty: Hei William..

Ne îmbrățișăm și mergem către ceilalți. Dar in brațele lui Truker pentru că, chiar îmi era dor de el apoi mă retrag in brațele mamei cu lacrimi in ochi. Știa de ce..

Alice: Off scumpo...