Asha

50

—  Copii! E timpul pentru cadouri! Exclamă mama entuziasmată când intră în living.

      Mă așez lângă Ash și privesc către grămăjoara de cutii împachetate în hârtie cu reni și oameni de zăpadă.

      Zâmbetul mamei o întinerește și luminează camera vizibil.
Mama este prima care ridică cadoul de la mine, și de la Ash. Nu mă așteptam să îi ia ceva.
Despachetează, rupând hartia pe care m-am chinuit să o lipesc preț de două ore întregi.

— Atlanta! E minunat! Spune când scoate colierul pe care i l-am cumpărat.

      Mă prinde strâns într-o îmbrățișare de urs și mă sărută încet pe obraz.
Se retrage și își deschide cadoul oferit de către Ash. Se pare că i-a cumpărat un halat și surprinzător mama îi mulțumește îmbrățișându-l.

—  Vă mulțumesc copii, spune zâmbind.

      După încă câteva minute, sosește timpul ca Ash să își deschidă cadourile.

       Mama i-a dăruit un ceas metalizat negru de care pare destul de încântat, iar când ajunge la cadoul meu simt cum emoțiile mă cuprind treptat.

     Despachetează migălos hârtia cu omuleți de zăpadă, iar când ajunge la cutia maronie simt cum inima mi-o ia la galop.

     Mâinile îi tremură când desface capacul cutiei făcându-l să cadă pe podea. Ash scoate cartea pe care i-am dăruit-o. Este un exemplar asemănător cu Fata cu cosițe negre, scris de mine și intitulat Băiatul cu ochi verzi.

—  Nu se poate! Exclamă în timp ce întoarce cartea pe toate părțile. Am ținut morțiș să îi fac însă și o copertă atât cât să fie un cadou cu mult mai reușit.

Își strecoară mâna prin spatele meu și mă trage la pieptul său sărutându-mă pe creștetul capului.

—  Mulțumesc, spune și așază cartea ușor lângă el.

      Când sosește timpul ca eu să îmi desfac cadourile, simt cum inima îmi ajunge în gât, iar palmele mi se umezesc.

      Desfac prima dată cadoul de la mama și când văd rochia pe care mi-a luat-o, o prind strâns în brațe.

      Ash îmi încarnează pachetul de la el cu un zâmbet stins pe față.
Îmi mușc interiorul obrazului și desfac fundița atent prinsă de cutie. Amintirile de la ziua mea de naștere îmi reapar în minte făcându-mă să zâmbesc.

Cand în sfârșit ajung la cutie, ridic capacul și rămân uimită când descopăr un exemplar din Mândrie și prejudecată nou-nouț.
Ash mă îndeamnă să deschid prima copertă cartonată, iar când o deschid, pe prima pagină zăresc o hârtie mică intitulată Asha.

"Asha

Atlanta, știu că este a doua oară când fac asta, dar crede-mă, nu sunt bun la a spune ce gândesc , așa că prefer să scriu.
Voiam să îți spun că prin acest cadou aparent pueril, de fapt îți arăt cât de mare este dragostea mea pentru tine.
Dacă îl vei răsfoi, vei observa că fiecare pagină are subliniat un cuvânt, un fragment sau poate chiar o frază ce ne reprezintă pe noi și tot ce am clădit până acum.
Eu am avut grijă doar de o jumătate din carte, restul rămâne la alegerea ta cum vrei să fie.

Cu dragoste,
Ash.
Crăciun fericit!"

      Când închid coperta cărții, simt cum lacrimile îmi curg pe obraji.
Îl privesc pe Ash -care așteaptă un răspuns- și îl prind în brațe cât pot de strâns.
Nu îmi vine să cred că ne-am făcut cadouri asemănătoare și nu îmi vine să cred ce cadou fantastic a putut să îmi dăruiască pentru a doua oară.

                                                                                            ***
      Nici nu știu de când nu am mai privit la tavanul alb din camera mea de copil, dar acum că o fac, îmi amintesc fiecare detaliu al copilăriei mele. Fiecare chicot, fiecare plânset generat de o notă proastă la școală, fiecare joc inventat de mine și de Alek.
Poate că în urmă cu câțiva ani, aș fi plâns. Poate în urmă cu câțiva ani, aș fi aruncat tot ce aș fi văzut cu ochii din cauza agoniei pe care o simțeam amintindu-mi de accident. Dar acum.. acum zâmbesc. Încă de când l-am cunoscut pe Ash și am aflat că am avut o copilărie asemănătoare, am învățat să zâmbesc mai mult.
Poate că asta se datorează și discuției pe care am purtat-o cu tata și cu Alek în visul acela.. dar indiferent care este motivul zâmbetului meu, sunrmt sigură că este unul bun.

Sunt trezită din gândurile mele profunde când telefonul începe să îmi vibreze.
Observ că am primit un mesaj, iar când mă uit mai atent expeditorul este..Georgia?

"Dragi elevi ai liceului Hicksville High,

Promoția Hicksville de anul trecut vă invită la prima reuniune a colectivului ce are loc în data de 31.12 ora 19:00 în incinta sălii de sport a liceului. Vă așteptăm în număr cât mai mare.

Xoxo, Georgia Roberts"

      Este ceea ce scrie în mesaj.
Îl reciresc încă o dată ca să fiu sigură de fiecare detaliu și sar ca arsă din pat când realizez că mai sunt fix trei zile până la petrecere.
Când Ash intră pe ușa dormitorului, îi sar direct în brațe entuziasmată.

—  Oau! Ai nevoie de afecțiune? Mă întreabă în timp ce mă strânge în brațe.

—  Am fost invitată la petrecerea de anul nou de la liceu! Exclam eu.

—  Și asta e mișto pentru că...? Mă ia peste picior.

Îmi ridic capul și mă încrunt la el.

—  Pentru că este!

—  Nimic nu e mai mișto decât asta, spune melodramatic și își lipește buzele de ale mele, întorcându-mă cât să mă lipesc de perete.

      Îmi înfășor o mână în părul sau, și el mă ridică, iar eu îmi înfășor picioarele în jurul italiei sale.
Mă strânge ușor de fund făcându-mă să gem, iar eu îl răsplătesc trăgându-l de păr.

—  Vreau să ți-o trag. Gâfâie lângă urechea mea trimițându-mi milioane de vibrații în întreg corpul.

      Fără să stau pe gânduri, îmi strecor mâinile mici și reci pe sub tricoul său și îmi înfig unghiile în pielea sa când coboară cu sărutările pe gâtul meu.
Geme și continuă să îmi facă cerculețe leneșe cu limba pe gât.
Îmi ridic capul ușor și reușesc într-un final să spun:

—  Te iubesc!