Asha

12

      Intrăm în living. Arată la fel ca  atunci când am plecat. Curat, și cu un miros plăcut de lăcrămioare.

—   Faceți-vă comozi copii. Mă duc să prepar prânzul. Nu știam că o să am musafiri, așa că iertați-mă, spune mama timidă după care pleacă în bucătărie.

—  Îmi place de maică-ta, spune Ash mai mult șoptind.

Îi zâmbesc și mă îndrept către camera mea.

—  Unde te duci?

—  În camera mea.

—  Vin cu tine.

—  Ce? Nu.

—  O, ba da. Nu o să rămân singur aici.

      Îmi dau ochii peste cap și mă dau bătută continuându-mi drumul.
Intru în cameră și mă trântesc în pat aruncându-mi geanta pe podea.

—  Camera ta... e roz? izbucnește el.

Mă înroșesc timidă și dau din cap afirmativ.

—  Era de așteptat, continuă să râdă.

Iau o pernă și i-o azvârl direct în cap făcându-l să scoată un mic geamăt. Râd incontrolabil și fără să îmi dau seama mă trezesc și eu cu o pernă în cap.

—  Nu cred că ai făcut asta, mă răstesc.

—  Tu ai început, zice precum un copil.

      Mă ridic și arunc o altă pernă. De data asta și mai tare, făcându-l să cadă. Izbucnesc în ras când Ash încearcă să se ridice de jos.
Se îndreaptă amenințător către mine și când ajunge în fața mea încerc să cobor, dar mă împiedic de marginea patului și cad fix peste Ash.
Începem să râdem amândoi, iar când ne oprim Ash îmi zâmbește cald.
      Are pupilele dilatate și ochii îi par mai verzi decât în mod normal. Își ridică capul. Fețele ni sunt la mai puțin de doi centimetri.
Până să îmi dau seama, Ash își lipește buzele de ale mele.
Închid ochii când îi simt delicatețea și respirația cu aromă de mentă.
Pentru a treia oară îl sărut pe Ash. De acestă dată stau deasupra lui. Mă prinde strâns de talie, iar eu îi pun mâna stângă pe obraz.
      Limba lui își face drum în gura mea, întâmpinând-o pe a mea și făcând sărutul mult mai pasional.
Sângele îmi curge cu viteză prin vene, un fior mă trece pe șira spinării făcându-mi întregul trup să tremure. Ash mă mușcă de buza inferioară și se retrage zâmbind.
Știu că este anormal să îl las să facă asta. De abia de îl cunosc, dar ceva nu îmi permite să îl opresc.

—  E gata masa! se aude glasul mamei.

     Mă ridic după care îmi așez hainele.
Ies pe ușă și îl ignor pe Ash care merge în urma mea.
Cobor scările în grabă și când ajung jos, intru în living.

—  Am făcut pui! exclamă mama veselă.

Ne așezăm la masă, iar mama îl oprește pe Ash din a lua prima înghițitură spunând că mai întâi trebuie să ne rugăm. Pare surprins la început, dar se conformează repede.
Terminăm rugăciunea, iar după ce iau prima îmbucătură simt cum papilele îmi dansează. Aproape că am uitat ce gust divin are mâncarea mamei. În ultima săptămână am mâncat doar de la cantină, mai puțin marți, când am fost cu Ash la acel local.

—  Ash dragule, spune-mi și mie, cu ce te ocupi tu? întreabă mama zâmbind.

—  Păi, lucrez ca ospătar momentan. După ce termin filiera universitară vreau să încep să lucrez cu normă întreagă ca ziarist la New York Times.

Nici măcar nu mă gândeam că Ash poate avea planuri de genul. Sau că va avea un viitor. Până să spună asta, mi-l imaginam în pușcărie curând.

—  Sună uimitor. Sunt sigură că te vei descurca.

—  Vă mulțumesc, spune zâmbind.

—  Atlanta, iubito, ești tăcută în seara asta. Zi-mi câte ceva despre New York.

—  Păi, în urma acestei săptămâni pot zice că e destul de drăguț. M-am împrietenit cu câțiva oameni de treabă. Mai pe scurt, îmi place, zic zâmbind și îmi îndrept privire către Ash care savurează paharul cu apă.
Iau și eu paharul din fața mea în speranța că mama nu mă va mai întreba și altceva și încep să beau apă.

—  Uimitor. Nici nu m-aș fi gândit că îți vei face un iubit atât de repede.

La auzul acestei sintagme, atât Ash, cât și eu scuipăm apa la loc în pahar și ne uităm mirați la mama.

—  Ce? N... nu e... prietenul meu. mă bâlbâi. Mamă! Vino până în bucătărie puțin, zic și îi fac semn,iar ea își dă ochii peste cap, dar mă urmează închizând ușa după ea.

—  Mamă. Era necesar să întrebi chestia aia?

—  Credeam că...

—  Nu, mamă. Niciodată nu se va întâmpla. Mai ales cu el, o întrerup furioasă.

—  Dar ce are el?

—  Ce are?... cum ce are? Uită-te la el. Bea, fumează, are tatuaje, fiare prinse pe toată fața, iar pe deasupra... mai e și nesuferit. Credeam că nu ești de acord cu așa ceva.

—  Draga mea, bineînțeles că nu sunt, dar l-am citit și sunt sigură că are o inimă bună. Am văzut cum te privește. E topit după tine.

Izbucnesc în râs.

—  Poftim? E imposibil să fie „topit după mine", mimez ghilimelele în aer. Ne cunoaștem de nici o săptămână.

—  Oh! Dă-i pace, zice după care se întoarce în living.

      Nu m-aș fi așteptat ca mama să spună chestiile astea. Întotdeauna a fost îngrozită de acest gen de persoană. Tot timpul mi-a spus că am nevoie de un bărbat diplomat și respectuos, de un domn, așa cum era tata. Cu siguranță asta e o premieră. Dar dacă Ash chiar e cum spune ea?... Ah ,e imposibil. Nici măcar nu s-a silit să facă o impresie bună în ziua în care ne-am cunoscut. Nici măcar nu știu de ce l-am adus aici. E practic un necunoscut.
Nu mai vreau să mă întorc acolo. Sunt destul de jenată deja. Aud cum mama râde, probabil din cauza unei glume lipsite de umor a lui Ash.
      Urc scările și intru în camera mea trântind ușa.
Intru în dulapul din colțul camerei și îmi pun pijamalele. Deși e doar ora trei după-amiază, vreau să îmi petrec weekendul acasă, citind în pijamale, cum o făceam de obicei.
Mă bag în pătura și imi iau o carte de pe noptieră când o bătaie puternică se aude în ușă și exact în acel momemt mi-am amintit că Ash e încă aici. Îmi frec fruntea cu palma și strig:

—  Intră!

Și fără vreo altă reținere Ash dă buzna în camera mea și se așează la capătul patului, trântind ușa cu piciorul.

—  Am crezut că ai plecat, zic bosumflată.

—  Glumești, nu? Am vorbit cu mama ta și, m-a implorat practic să rămân până mâine, spune și își arată rânjetul zeflemitor. Acum hai trezirea.

Nu pot să cred că mama lasă un străin în casa noastră.

—  Poftim?

Cât tupeu.

—  Mergem în oraș pe la cinci.

—  Corecție, tu mergi. Eu nu plec nicăieri.

—  Atlanta. Te-am adus aici fără să îmi ceri și eu te rog să îmi arăți și mie orașul. Toată viața am trăit în New York și nu am văzut altceva, spune pe un ton dezamăgit. E un actor mult mai bun decât credeam.

—  Ugh, fac dându-mă bătută, iar șarmul lui Ash câștiga pentru a nu știu câta oară.