Indrăgostit de un extraterestru

Capitolul 22. ||O nouă iubire||

Capitolul acesta va fi din perspectiva lui Fred :).

Eram devastat pentru a doua oară în viața mea. Băiatul cu care am crescut împreună încă din copilărie şi aveam sentimente pentru el mai mult decât pentru un frate aparține în inima altcuiva. Mă ia servitorul meu Pisic cu nava spațială să ajung pe planeta mea acasa.
- Tinere stapan, eşti bine? Nu prea pari în apele tale.
- Tocmai am avut inima franta cum crezi ca sunt. Suspin adanc si ma sprijin cu capul de scaunul navei pierzandu-ma prindre ganduri.
Cum o sa fac sa uit de acest sentiment ingrozitor? E oare posibil ca eu, marele Fred sa fiu atat de ranit din cauza unui pamantean care nu ma vede decat ca pe un frate obisnuit. Poate ca ar trebui sa las ca lucrurile sa mearga de la sine, desi nu cred ca imi va fi asa de usor.
Intru in camera mea cu ochii aproape uscati de la stres si ma pun direct sa ma culc desi nu reuseam să adorm mai deloc. Asteptand ca maine sa vina o noua zi in care probabil o sa fie ceva mai bun.
- Tinere stăpân este timpul să te trezeşti şi să iai micul dejun! Aud vocea servitorului meu din bucătărie, nu că ar fi el un tip rău sau ceva doar că uneori îmi vine să îi tai coada când îl aud la prima oră urlând ca ultimul descreierat ca să mă ridic din pat. În fine mă ridic ca un zombie (sunt extraterestru de fapt, nu uitați asta!) şi mă îndrept spre masă ca să iau micul de jun. Blah blah mă îmbrac mă încalț toate cele şi urc în OZN, pun centura şi cu viteză ajung pe pământ.
- Te voi lăsa aici, nu puteam parca mai departe pentru că nu mai avem suficient combustibil, până termini orele voi face rost. Baftă azi la liceu, tinere stăpân! :)
- Mulțumesc pisicule o să am nevoie de asta... Că tot mă gândeam la diavol îi observ pe Anto şi Mihai venind de la depărtare, Anto ținându-l de braț pe Mihai iar cu cealaltă mână îmi facea semn de salut. Le fac cu mâna înapoi din politețe şi schițez un zâmbet forțat.
- Neața Fred, azi ai ajuns mai devreme decât de obicei. Spune Anto entuziasmat. Ce este cu tine de ai ochii aşa de roşii? Nu ai dormit cum trebuie?
- Fix de voi doream să dau în această dimineață minunată [ce gândea el] Neața şi vouă! Am avut insomnie mă stresasem prea mult cu învățatul încât nu prea am mai avut timp ca să mă odihnesc dar acum sunt bine nu vă faceți griji.
- Ştiu că eşti un tip puternic, Fred. Zice Mihai în timp ca mă bate pe spate
- Fix din partea ta aveam nevoie să aud asta..
- Ai zis ceva?
- Hm? Nu mă gândeam doar la nişte chestii..
- Ah, cred că ar trebuu să cam mărim pasul, am stat ceva de vorbă şi în curând se va suna de fix.
Ajungem fiecare la clasele noastre şi mă aşez cu Anto în bancă dar nu prea scoteam vreo vorbă cu el.
Eram la ora lui Moş Neguțu, un prof la care aproape nimeni nu scria din clasă, deci nu aveam mai nimic bun de făcut decât să stau cu capul pe bancă până se va suna de pauză. După accea am avut chimie şi mate, am fost scos de două ori la tablă şi aproape că nu îmi mai aminteam nimic, toți colegii şi profii se mirau, era prima dată când nu m-am descurcat ca de obicei, măcar azi m-au lăsat în pace şi într-un final au realizat că am o zi mai posomorâtă.
La a 3-a pauză m-am dus până la baie ca să mă spăl un pic pe față ca să îmi revin. Când îmi priveam reflexia în oglindă dintr-o dată aud un plânset dintr-o cabină de toaletă.
Mă apropii subtil de cabină.
- Umm hei eşti bine?..
- Buaaaahaa *sunet de plâns*
- Da, înțeleg. Dacă ai ieşi de acolo şi îmi spui ce s-a întâmplat aş putea să te ajut intr-un fel.
- Ok..oricum stau de vreo 20 de minute aici.
Se deschide uşa de la cabină şi apare în fața mea un tip înalt care purta ochelari cu un zâmbet idiot pe față.
- Nu poți pur şi simplu să ieşi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic, te-am auzit cum boceai.
- Oh..
- Deci ce s-a întâmplat de ai ajuns să plângi în baie?
- Păi.. mi-am mărturisit sentimentele unei fete pe care o plac şi am fost respins din prima pentru că avea deja pe cineva.
- Ştiu sentimentul. Şi eu trec prin acelaşi lucru ca şi tine acum, dar nu stau să plâng, vreau să demonstrez că pot trece peste asta ca un bărbat adevărat!
- Aş vrea să pot face şi eu acelaşi lucru, dar nu este prima dată când sunt respins, şi in plus nu am mai avut o prietenă până acum. Apropo, chm te numeşti? Nici măcar asta nu te-am întrebat.
- Eu sunt Fred, clasa a 11-A. Tu?
- Traian, clasa a 9-a.
- Woah nici nu ai zice că eşti boboc.
- Da ştiu mi se spune des. Dacă vrei să mai vorbim ai putea să îmi dai numărul tău, pari un tip de treabă.
- Sigur. După ce facem schimb de numere îl văd că se apropie de mine şi mă îmbrățişează strâns. Spre uimirea mea nu am stat pe gânduri şi l-am strâns şi eu înapoi.
- Ok pa Fred, sper să mai vorbim de acum în colo! Îmi zâmbeşte in timp ce se îndrepta spre clasa lui din celalalt capăt al holului
- Şi eu sper! După aceea mă intorc şi eu în banca mea şi privesc spre geam cu un zâmbet ciudat pe față.
- Hei ce s-a întâmplat acolo de eşti aşa de fericit? Dintr-o dată parcă ți s-a luminat fața.
- Eh cine ştie tocmai am cunoscut pe cineva şi posibil să îmi fi făcut un prieten nou.
- Serios? Mă bucur pentru tine. Cine ştie poate că este începutul unei noi iub..-
- Taci! Îi pun mâna la gură colegului de bancă şi privesc în jos roşind la față gândindu-mă la momentul când m-a îmbrățişat, m-a făcut să mă simt instant mai bine, poate e din cauza că trecem prin aceleaşi lucruri..sau poate că asta e...*revine la realitate* Mai bine prima data sa il cunosc mai detaliat, presupun ca ne vom intelege..

Va urma...

Vă aşteptați ca Fred să îşi găsească în sfârsit un potenial partener? Merita şi el unul săracul prin câte a trecut :)). Vom afla data vitoare ce se va mai intampla intre cei doi.