Indrăgostit de un extraterestru

Capitolul 13. ||O zi de naștere catastrofală ||

Se apropia ziua de naștere a lui Antonio. După recentele întâmplări cei doi prieteni nu s-au mai văzut de 2 zile întregi.
După-amiaza cu o zi înainte, Anto stătea la Pc ronțăind dintr-o pungă de chipsuri și se juca plictisit CS:GO. Dintr-o dată aude de la telefonul care îl ținea lângă el pe birou o notificare de pe messenger. Era Mihai.
[În mesaje]
- Hei, ce mai faci? Mâine este ziua ta.
- Bine, mă jucam la Pc. Da știu și eu că este, mă mir că nu ai uitat
- De ce aș uita un lucru așa de important? Ești cam rece cu mine și începem să vorbim cam rar..
- Mâine o voi face la mine acasă la ora 02:30, asigură-te că vi.
- Ok. O să îți placă cadoul :)
După asta Anto își oprește netul și își continuă jocul cu dezinteres gândindu-se la ce îi va lua mâine Mihai și la sentimentele lui confuze.
*A 2-a zi*
Antonio era treaz de dimineață pentru a avea timp să se pregătească psihic pentru emoțiile pe care le va avea când se va vedea cu Mihai din nou după acele situații jenante.
Mama lui pregătise tortul, mâncarea și cam atât.
- Scumpulee în sfârșit faci 17 ani!! Nu-mi vine să cred cât de mare ai crescut. Zice mama lui în timp ce îl ia în brațe de fericire.
- Mamăă voiam doar să intru la baie să îmi fac un duș..
- Scuze, nu mi-am dat seama. Sunt doar foarte fericită.
Trecuse timpul rapid și se făcuse ora 02:30. Mihai ajunge la timp la ușa lui Anto, împreună cu părinții lui.
- Bună ziua am venit să îl lăsăm pe Mihai și să îi spunem la mulți ani fiului dumneavoastră. Este singurul lui prieten cel mai bun și am vrut și noi să vă aruncăm o vizită. Zice mama lui Mihai
- Da sigur. Vă rog puteți intra să discutăm la un ceai.
- Mulțumim dar nu vom sta foarte mult fiindcă în curând avem programul de servici
Și așa părinții lui Mihai și ai lui Antonio s-au așezat pe canapelele din sufragerie și au început să vorbească despre fii lor în parte
Dintr-o dată mama lui Mihai aduce în discuție cum că suspectă că el a adus o fată acasă și o are ca prietenă.
- L-am întrebat cum o cheamă dar nu a vrut să îmi spună dar cred că este Georgiana colega lui de care îmi povestea mereu pe parcursul anului trecut școlar pe atunci o plăcea foarte mult. Zicea mama lui Mihai
- Haha cred că e îndrăgostit lulea! Poate pe parcurs vă va spune mai detaliat cine era acea persoană.
- Doamnă cred că este timpul ca eu și tatăl lui Mihai să plecăm îl las în grija dumneavoastră până diseară, ne-a făcut plăcere!
- Și nouă, puteți veni oricând la noi.
Părinții lui Mihai se îndreaptă spre ușă făcându-i cu mâna.
- Bine băieți puteți face ce vreți acum în camera lui Antonio diseară vom aduce tortul.
- Ok Anto mergem? Zice Mihai încântat.
Antonio avea privirea în jos aproape să plângă. Apoi fuge spre ușa și iese din casă.
- O Doamne ce se întâmplă?? Strigă mama lui Anto
- Nu vă faceți griji mă voi duce eu după el dacă e ceva vă voi suna.
Mihai se duce să îl caute
- Hmm oare unde ar putea fi? Cred că știu unde *i se aprinse un beculeț*
- Te-am găsit! Zice Mihai în timp ce îi pune ambele mâini pe umeri.
Anto era în parcul din apropiere stând într-un leagăn supărat.
- Ce s-a întâmplat cu tine de ai dispărut așa ne-ai îngrijorat pe toți. După ce a spus asta Mihai a observat că prietenul lui plângea.
- Nimic important sunt doar într-o fază mai proastă.
- Ba este! Spune-mi orice îmi pasă de tine. Deci de ce plângi te ascult.
Mihai se așează pe leagănul de lângă Anto și se uită nedumerit spre el. Doar ei doi erau în parc în miezul zilei. Era foarte cald afară și pustiu.
După ce s-a mai calmat și putea vorbi Anto a spus:
- Nu mi-ai povestit până acum că ai prietenă. Mai ales pe Georgiana aia de la tine din clasă..Am auzit conversația mamei tale cu mama mea.
- Pffft. De asta te-ai supărat tu așa? Mihai bufnise în râs. Deci cad de pe leagăn. Tu chiar ai crezut chestia asta?
- Nu mai râde de mine, zice asta în timp ce îl lovește cu piciorul . Atunci dacă nu este adevărat cum de a dedus mama ta chestia asta?
- Mai ții minte când ai fost îmbrăcat în fusta aceea? Ai uitat-o pe patul meu când te-ai schimbat și am uitat să o iau de acolo și când venise părinții mei acasă au interptetat greșit dar nu aveam altă alternativă. Scuze nu am avut când să îți explic faza asta.
- Deci nu e adevărat?.
- Nu.. În timp ce spune asta Mihai scoate o cutie de ciocolată din spatele lui și i-o dă lui Anto în mână. La mulți ani, Antonio!
Emoționat Anto se ridică din leagă se apropie de Mihai și îl îmbrățișează strâns
- Mersi. Mă bucur că ne-am înțeles spuse zâmbind
- Dar stai vreau să îți mai zic ceva..Mihai rușinat întoarce capul roșind.. T-te iubesc într-un mod mai mult decât de prietenie..și dacă nu mă poți accepta așa măcar sã continuăm ca și..-
În timp ce spunea asta Anto desfăcuse deja cutia cu ciocolată și mânca o bomboană, auzind vorbele prietenului său fără să mai stea pe gânduri l-a sărutat "dulce" <3.
Mihai a rămas uimit pentru o secundă dar apoi și-a dat seama că sentimentele lui sunt acceptate.
- Sunt foarte fericit că simți și tu la fel. Nu-mi vine să cred că acesta a fost primul meu-
- Shh vor fi mai multe pe viitor. Spune asta Anto punand-ui un deget peste gură ca să tacă.
- E prea drăguț cred că o să explodez..Gândea Mihai.
- Cred că ar trebui să ne întoarcem la tine acasă, mama ta era îngrijorată că ai plecat așa.
- Ok hai să mergem încet.
Anto îl ia de mână pe Mihai
- Dar dacă ne vede cineva pe drum știi tu..
- Nu îți face griji acum nu e lume prin jur
Țindându-se de mână amândoi roșind nu mai faceau nici contact vizual de rușine.
În sfârșit ajung își dau drumul de la mână și îi spune mamei lui că a avut doar o stare mai proastă când a plecat dar s-a împăcat când a venit dupã el.
- Cred că putem merge acum la mine în cameră.
- Ah, ok.
În timp ce Anto se se apleca să își bage telefonul în priză Mihai neatent se împiedică și cade peste Antonio într-o poziție indecentă..

Va urma...

În sfârșit și-au mărturisit sentimentele însă ce se va mai întâmpla cu cele două personaje? Vor progresa mai departe? Cine știe aflăm în capitolul următor :).