Indrăgostit de un extraterestru

Capitol 17. ||Pe drum spre tara||

Din perspectiva lui Mihai:
Ah, in sfarsit a venit si ziua plecarii. Ma trezesc devreme somnoros si imi pregatesc bagajele pentru o saptamana intreaga cat voi sta la bunicii lui Anto. Intr-un fel sunt incantat, dar si speriat pentru ca nu stiu ce mi s-ar putea intampla, poate sunt doar paranoic, dar nu prea sunt obisnuit cu animalele, mai ales porcii si vacile, ma sperie foarte tare imi imaginez cat de aproape de mine ar putea veni unul din ei, Guit. Rasuflu eu prin camera. Fix in momentul acela intra maicamea peste mine

- Mihai ce faci te pregatesti deja?
- Doamne ce m-ai speriat femeie! Bate la usa te rog data vitoare cand mai vrei sa intri!

- Scuza-ma, nu mi-am dat seama. Ii pot citi pe buze cum se hlizea in sinea ei cand m-a prins in situatia asta jenanta. Mereu patesc asa, numai la un moment gresit.
In fine, in cateva minute termin de impachetat si ma suna Anto sa cobor in fata blocului. Ma astepta in masina impreuna cu tatal lui care era la volan gata sa porneasca.
- Haide urca. Nu mai e timp, dupa ce ne lasa la bunici tata trebuie sa ajunga la lucru asa ca ne cam grabim. 

- Bine, am priceput. Nu-i nevoie sa tipi te aud foarte bine!                                                                                   -Woah suntem nervosi de dimineata sa inteleg?
- Scuze, doar ca nu m-am trezit inca cum trebuie.. si am emotii..

- Nu ai de ce. Totul va fi bine ai sa vezi. Si bunicul meu te va placea.. e foarte special..dar in mare parte amuzant.
- Sper ca asa sa fie.

Eu si cu Anto ne aflam in spatele masinii, bagajele erau instalate si pornim la drum. Ne indraptam catre Satul Magura, o comuna micuta. Era foarte cald si aproape ne dizolvam pe machete dar intr-un fel am supravietuit. Il privesc in ochi si subtil ma apropii cu palma de mana lui si il apuc. Daca tatal lui intoarce privirea o secunda cred ca am dat de dracu, chiar nu stiu cum ar reactiona dar nu-mi pasa in momentul ala. Voiam doar sa ajungem cu bine
*Trec aproximativ 2 ore si jumatate*                                                                                                                              - Am ajuns trezirea baieti! Zice tatal lui Anto 
Se pare ca, cumva Anto adormise pe umarul meu si eu eram sprijinit de geam.

- Ati avut un somn destul de profund, chiar asa de dimineata? Ar trebui sa treceti deja la munca! haha. Zice tatal lui in gluma

  Daca ar fi suspectat ceva? Poate s-a prins? Sper ca nu.. o sa uite de asta cred.

Scoatem trolerele din portbagaj si intram pe poarta casei. In curte ne astepta un batranel mic de statura cu mainile la spate zambaret.

- Buniculee! Striga Anto in timp ce sare de gat la el.
- Vai ce ai mai crescut, si ai mai slabit! Arati in forma! Si flacaul de langa tine ar trebui sa fie ...cum il chema? Mihai parca. Nu prea ma mai tine memoria bine, ehehe.

- Da, domnule asa ma numesc.

- Nu ma lua pe mine cu "domnule", imi poti spune direct tataie si e de ajuns :). Orice prieten de-al nepotului meu este binevenit la mine. 

I-am cunoscut si bunica care era la fel de simpatica. Aveam o singura camera pentru noi doi. 
- Mihai, eu ma duc putin pe la bunica sa vorbesc cu ea ceva. Tu poti sa stai aici si aseaza-ti  lucrurile in dulap. Revin si eu imediat.  Zis si facut. Ma apuc sa scot din valiza si intamplator am scos o pereche de chiloti rosii cu ata si un bici. Cel mai mare cosmar al meu. Cand am obsevat care era primul lucru pe care il aveam in mana am tresarit. Cumva m-am grabit cand imi impachetam dimineata si fara sa realizez am bagat mana in sertarul mamei care era sub al meu unde imi tin spray-urile. Tin minte sigur asta ca sunt ale ei pentru ca, chiar si acum am scene de groaza in minte cand am vazut-o pe maicamea umbland prin casa folosindu-le acum cativa ani. Usa de la camera unde ma aflam era intredeschisa si realizez ca rapid a trecut o umbra mica de statura..de ce presimt ca bunicasu tocmai era sa intre ca sa ma intrebe ceva? E asta deja vu? Sau macar realitatea? Cred ca daca ma voi comporta de parca nu s-a intamplat nimic, nu ma va suspecta ..presupun, oricum Anto nu trebuie sa afle despre asta asa ca le voi ascunde mai bine la fundul valizei. 

- Poti veni la masa, Mihai, ai terminat?
- D-da vin acum. 

Ne asezam cu totii la masa si pe bunicul lui nici macar nu il privesc nici macar in ochi de rusine, am inceput bine cu impresia fata de bunicii lui ..dar poate o sa uite.

- Hei esti bine? Pari un pic tensionat? Zice Anto in timp ce imi pune mana pe frunte sa vada daca sunt cald

- Sunt ok nu am nimic, eram doar infometat.

Cumva am observat ca bunicul ma cam scana dar tot continuam sa evit contactul vizual.

Rapid cat am mai stat la discutii intre noi se facuse deja seara, nu am iesit prin sat in prima zi pentru ca afara era prea cald si ne simteam foarte obositi. Dar cand bunicii lui Anto s-au pus la culcare am iesit cu el un pic in curte.

- Vreau sa iti arat ceva, Mihai. Inchide ochii.

- Ok..

- TADAA. Licurici :). Imi intinde pumnul si imi pune un licurici sclipitor in palma.

- De cand nu am mai vazut unul, par asa de magici..a dar stai, sunt mai multi! Zic eu in timp ce privesc in jur multi alti mii.

- Cand eram mic si veneam aici ma jucam mereu seara si ii prindeam.

- Asta suna distractiv, vrei sa incercam? 
Ne uitam unul la altul si incepem se alergam ca bezmeticii printre insectele luminoase, se simtea ca intr-un basm care nu se mai termina, asa de frumos era.

Ceea ce nu stiau baietii era ca bunicul ii privea de pe geam zambind prin colturile gurii. Posibil sa se fi prins de situatia celor doi? :O :). 

*Intre timp prin spatiu*

- Hey pisicule! Ce ar fi sa le mai dam o vizita prietenilor nostrii? Am auzit ca sunt la tara acum

- Cum zici tu stapane! la ordinile tale. Maine pornim la drum spre ei.

Va urma...Fiti pe faza la ce se mai intampla data vitoare