Indrăgostit de un extraterestru

Capitolul 8. ||Aterizarea pe Pământ||

În aproximativ 2 ore și jumătate am aterizat în siguranță pe Planeta Pământ undeva într-un oraș numit "București" din România.
- Ok totul este bine, puteți ieși. Spune tatăl extraterestru așteptând în afara veceului să iasă cei doi copii și soția
- Deci așa este atmosfera pe pământ..pare destul de liniștit. Zice Fred uimit
- Ăămm deci când ajungem la părinții mei adevărați?
- Chiar acum! Spuse mama extraterestră în timp ce se apropie de o ușă și sună la un interfon.
  *suna interfonul*
  - Cine este? Se aude o voce de femeie la aparatul acela ciudat
  - Ghiciți. Spune mama extraterestră pe un ton jucăuș
Ușa blocului se deschide și intrăm cu toții acolo. Eu și Fred eram foarte comfuzi nu știam la ce să ne așteptăm. Urcăm pe niște scări un etaj și cu toții ne oprim din nou în fața unei uși
- Haide, Mihai bate la ușa. Fară emoții, totul o să fie bine
Înghit în sec și bat de două ori în ușă. Se auzea cum cineva deschidea o ială pe dinăuntru. Ușa apartamentului se deschide și o femeie înaltă cu o privire nedumerită mă privește de sus până jos.
- B-bună, mamă. M-am întors. Zic eu timid și aprope plângând  sărindu-i în brațe
- Cine ești tu? Doar nu ești fiul meu nu ai cum..eu mi-am pierdut fiul din prima zi când l-am avut.. Deși pentru un anume motiv semeni foarte mult cu mine..
- El este, vă asigur, putem intra? Avem multe de povestit
- Ok, va invit. Intrați vă rog. Spune ea un pic nesigură din cauza înfățișării verde ale "părinților' extratereștrii și a "fratelui" meu Fred
  *Între timp dupã ce s-au așezat toți pe o canapea i-au povestit mamei mele reale despre toată poveatea și motivul pentru care am fost luat o perioadă cu ei*
  - Înțeleg deci asta s-a întâmplat, încă îmi vine greu de crezut, și nu cred că vă pot ierta pentru ce mi-ați făcut, dar totuși vă mulțumesc că ați avut grijă de copilul meu. Of nici nu am apucat să îi dau un nume, de mult mă gândeam să fi îl strigat "Mihai". Îmi place mult numele acesta
  - Chiar așa mă cheamă, mamă. Zic eu cu un zâmbet larg pe față
  - Ce coincidență! Te voi prețui mereu, fiule și promit că voi avea eu de acum grijă de tine.
    - Păi, cred ca ar fi timpul că noi să plecăm, nu-i așa Kami? (Mama estraterestră)
   -Da, ar trebui. E timpul să ne luăm la revedere, Mihai. Dar nu îți face griji ne vom mai întâlni, și ne putem vizita oricând *îmi face cu ochiu'*
- Îmi va fi dor de voi, în special de tine, Fred.
- Hmph! Zice Fred stând cu mâinile încrucișate și părea pe punctul de a plânge abținându-se din greu
  - A venit și ziua asta, dar nu înseamnă că te voi uita vreodatã, doar cã de data asta nu ne vom mai putea vedea la fel de des. Nu mai plânge. Și l-am luat în brațe pupând-ul pe obraz
Fred se înroșise dar m-a îmbrățișat înapoi, după mă împinge brusc
- N-numi va fi dor de tine sau ceva B-baka! *tsundere Fred* apoi își întoarce capul din cauza roșeței
   - Ok, acum vom pleca..Mă îmbrățișează și părinții extratereștrii cu lacrimi în ochi și îi privesc împreună cu mama cum se depărtează spre ușă.
   *Dupã 5 minute*
  - De ce tocmai am văzut pe geam cum decolează un wc public?
  - Sunt mai multe de explicat..e de fapt o navã spațială, deși pare o toaletă ecologică.
  În ziua aceea am stat cu mama până târziu să îi explic tot felul de chestii despre cum am trăit acolo. Mai spre seară venise și tata care a fost la servici și era fericit să își revadă fiul pierdut de 12 ani.
  Am început anul școlar și începusem să am o viață de om obișnuit, de o perioadă de timp nu mai auzisem nimic despre Fred sau familia lui. Trecuse și anii de gimnaziu și am intrat la un liceu în apropiere de casă.
  Tot nu auzisem de Fred de aproape 4 ani dar întru-un fel începusem să mă obișniesc.
*Prima zi de liceu, clasa A-9a*
Am intrat la profil de științe, eram foarte bucuros dar și un pic emoționat că nu știam dacă mă pot intriga prea ușor. A trecut și jumătate de semestru și mă descurcam în mare parte, mai mult cu învățatul cu socializarea nu prea. Într-o zi ieșisem pe hol că să mă mai plimb fiind că amorțisem stând pe scaun.
Merg un pic până mai în față unde se afla un geam și o balustradă unde se afla un băiat roșcat un pic plinuț care se uita pe telefon.
- Hei, eu sunt Mihai. Tu cum te numești?
- Antonio..
- Ești ok? Pari un pic supărat
  - Eh..am niște probleme cu un test la chimie, abia am început  primul an de liceu și e cam nașpa. Plus că am și niște probleme cu colegi care nu își văd de treaba lor.
  - Dacã vrei te pot ajuta eu cu testul de la chimie, nu prea le am nici eu cu materia asta dar mă descurc cât de cât. La faza cu colegi enervanți am și eu uneori faze nasoale dar trebuie doar să îi ignori.
   - Da ai dreptate. În sfârșit cineva care mă înțelege și mersi dacă m-ai ajuta ar fi bine! Apropo, joci Fifa?
  - Vorbești serios? Trăiesc și respir pentru jocul ăla.
  - Super. Să-mi dai  facebook-ul tău ca să putem vorbi mai multe.
  - Desigur. Cu mare plăcere. Dacă mă crezi ești primul meu prieten din liceul ăsta de când sunt aici.
  - Sper să ne înțelegem bine :).
  - La tine sunt bunaciuni in clasa? La mine e o fată pe nume Georgiana super blondă sexy *Cringe*
   - Nu prea ma intereseaza fetele acum ..
  Ceea ce nu știa Mihai e că Antonio a stârnit un interes în el de la prima vedere.
Și așa aflăm începutul unei noi și frumoase prietenii *wiggles eyebrows*

Va urma..

În următorul capitol revenim în prezent unde Fred încă are draci la creier și să sperăm că își revine și poate personaje noastre își pot mărutisi sentimentele la un moment potrivit.