Indrăgostit de un extraterestru

Capitolul 3.||Călătoria cu OZN-ul||

Mă îndrept spre fereastră și lumina era din ce în ce mai puternică.
Deschid geamul să văd mai bine și în fața mea apare o figură necunoscută. Era un extraterestru în interiorul unui OZM. Visez cumva? Nu are cum să fie adevărat ceea ce văd acum.
- Salut pământeanule. Eu mă numesc Fred
- V-vorbești!!?
- Nu te speria nu îți vom face nimic.
Brusc au venit în spatele meu alți doi extratereștrii și m-au luat pe sus către nava lor misterioasă
- Ok băieți pornim la drum!
- Dați-mi drumul!!! Cine sunteți și de ce mă luați cu voi?
- Acum nu este timp pentru întrebări, ține-te bine până când ajungem
Durează cam mult, sunt ținut captiv de creaturile astea ciudate, m-au legat la mâini și la gură. Ce o face Mihai acum? Ce tare ar fi dacă ar veni să mă salveze...
Mai trece ceva timp și dintr-o dată se aude melodia Nebunia lui Salam de la un radio din navă. Le-aș spune să o oprească pentru că îmi vine să dansez de fiecare dată când o aud dar am gura acoperită
După încă ceva timp...
Am ajuns pe planeta Marte
- Ok acum băieți puteți să-l eliberați (spuse Fred, liderul lor)
N-am mai apucat să vorbesc nimic și am ajuns la o casă random
Am intrat în ea și era Mihai în dormitor în pat cu 3 trandafiri pe cearșeaful alb și era desfăcut la cămașă stând într-o poziție provocatoare
- Mihai? Ce sunt toate astea?
- Cum adică ce sunt toate astea? Sunt pentru tine evident!
- Dar cum? Și de ce tocmai pe Marte? Și cine sunt tipii aceia extratereștrii dubioși am multe de întrebat.
- Ei sunt prietenii mei. I-am rugat să te aducă aici că să putem petrece singuri timpul împreună Mrr (zise el într-un mod pervers).
Dintr-o dată se sting luminile și se aude o muzică romantică simt cum se apropie Mihai de mine și îmi mângâie părul
- Am așteptat de mult ziua asta, Antonio.
Inima deja îmi sărea din piept
- Mihai, încă nu sunt pregătit.
- Haide te rog am făcut atât de multe pentru tine astăzi este o zi specială, ți-am luat și trandafiri
- Totul se întâmplă prea repede..nu cred că pot rezista...încă nici nu ne-am mărturisit sentimentele
- Te plac. Spuse Mihai pe un ton serios și îmi dă un pupic scurt pe obraz.
Am rămas cu gura căscată. Nu îmi venea să cred ce s-a întâmplat. De fapt după ziua asta ciudată nu prea mă mai mira...
- Vreau să aud un răspuns și de la tine. Zice el asta punându-mi mână în jurul brâului
- E-eu..
- Nu-i nevoie să îl zici chiar acum dacă nu ești pregătit. Nu te forțez. O să te aștept când ești gata.
- Mersi...
Și așa am stat în brațele lui pentru câteva minute...

Va urma...