ROTHCHESTER- Suveranii Banilor

Epilog

Anthony nu-i spusese tatălui său despre aurul familiei. Presupunea că Jacob nu trebuia să afle. La urma urmei, familia lor era enormă. Nu toți Northgardii erau la fel de merituoși. Lui, Jacob i se păruse mereu un om responsabil, dar poate că nu era potrivit pentru așa o funcție. Până la urmă, poate nici nu și-o dorea. El era academician.

Anthony cu tatăl său îngropară securea războiului. Se apropiaseră după moartea lui Charles. Deși, băiatul insistase ca Jacob să se împace cu Elizabeth, realizând că nu avusese dreptate în tot acest timp, bărbatul nu se arătase încântat de idee. După ultima conversație cu Sonia, realizase că încă mai avea sentimente pentru aceasta și trebuia să lucreze la asta. Nu putea să se împace cu Elizabeth, s-o folosească pe post de pansament. Își ceruse iertare de la ea pentru faptul că o acuzase de furt, dar nu bătuse apropouri în speranța unei împăcări. Elizabeth era o adevărată doamnă. Îi acceptase scuzele cu o amabilitate calculată, dar se grăbise să încheie conversația.

Tatăl cu fiul încercară să treacă fiecare peste defectele celuilalt și să conviețuiască în armonie. Urmăriră împreună ancheta poliției britanice legate de activitatea organizației caritabile St. Maria. După doi ani de zile, lucrurile se terminaseră cu bine. Șefii directorii și foștii directori cu toții se aleseseră cu ani buni de închisoare. Numele Northgardilor nu apăruse nicăieri.