ROTHCHESTER- Suveranii Banilor

21

       De cealaltă parte a oceanului, Alice o ducea mai bine decât toți ceilalți laolaltă. Împreună cu Oliver, se mutaseră într-un oraș din California, și trăiau fiecare zi ca pe o sărbătoare. Fratele ei mai trebuia să muncească pe ici și pe colo, căci buzunarele lui, spre deosebire de cele ale lui Alice, aveau fund.

„ Aceasta e viața pe care o merit și pentru care m-am sacrificat atâta" își zise ea, sorbind din milkshake-ul de cocos și privind spre albastrul oceanului.

Aflase despre moartea lui Steve și despre felul în care Jacob mușamalizase tot incidentul și brusc se simți, nu doar extraordinar de norocoasă, ci și binecuvântată. Practic, era singura care scăpase basma curată din toată povestea aceea întortocheată și, în afară de asta, avea în cont aproape un milion de dolari.

Deși era curioasă în legătură cu eventualele secrete rămase nedescoperite ale familiei Northgard, gândul că Steve, cel mai probabil murise din cauza acestora, o liniștea și-i potolea curiozitatea. Primise singurul lucru pe care voia să-l scoată din toată povestea. Își primise banii. Îi părea puțin rău de faptul că Rahim o părăsise, dar poate era mai bine. El, cu moralitatea și corectitudinea lui, o trăgeau în jos. Se atașase oarecum de el, dar era convinsă că putea să pună mâna pe ceva mai bun. O prietenă îi spusese că Rahim își găsise pe altcineva. „Să-i fie de bine" gândise ea la auzul veștii. Se întreba adeseori dacă și Rahim primise o sumă frumoasă în schimbul tăcerii sale. Probabil...

— Hei, Alice!

Întoarse capul în direcția vocii și zâmbi încântată. Era Mark, vecinul ei de treizeci și trei de ani. Un bărbat arătos, de un metru optzeci și ceva, cu tenul bronzat, părul negru și zâmbetul perfect.

— Bună! strigă ea și-i făcu semn să se apropie, sperând că i se va alătura.

— Ai venit demult la plajă?

— Cam de jumătate de oră. Nu vrei să mi te alături?

— Aș putea, zise încurcat. Soția mi-a spus să fiu acasă mai devreme, căci așteptăm musafiri, dar cred că aș putea să stau puțin pe aici.

Alice zâmbi satisfăcută.

— Ei, trebuie să știe ea tot ce faci tu?

Mark se scărpină în ceafă, stânjenit.

— Presupun că nu, răsuflă dramatic și se așeză lângă ea.

— Mi-am găsit ocupație pentru o vreme" își zise ea în gând și își întoarse privirea spre albastrul oceanului. „ Ce viața de regină!"