Year 2079

49. MCMLXXII

Harry's POV.

"Pune dracului arma jos!" Strigatul meu a taiat printre vocile incarcate cu teama ale sclavilor ce se aflau in celula, privirea mea arzatoare fixata deasupra gardianului ce a impuscat-o pe Kara. Linistea a revenit inapoi, gardianul uitandu-se la mine inspaimantat. S-a supus ordinului meu dupa cateva momente de ezitare, indreptand capatul armei la pamant.

Nu puteam sa mai aud decat propriile mele respiratii greoaie in linistea deplina din subsol. Mi-am facut drum printre Samantha si mama mea, aruncandu-i o privire rece gardianului inainte sa pasesc peste celalalt, care se afla intins pe podea cu furculita infipta in gat. Talpa papucului meu stang a atins sangele ce incepea incetul cu incetul sa se scurga din el, dar nu am oferit importanta si m-am aplecat spre Kara.

"Harry, iesi de acolo in secunda asta," am auzit ordinul mamei mele venind de pe holul ce se afla intre celule, vocea ei mai rece ca incaperea in sine. Stiam ca se referea la grupul de sclavi cu care ma aflam in aceeasi celula, pe care aparent ii considera un mare pericol.

Mi-am ridicat privirea spre ei si m-am uitat la fiecare, atentia mea oprindu-se la Jan in timp ce am vorbit pe un ton rece.

"Mi-ar place sa vad pe cineva incercand sa faca si un pas in directia mea." 

Puteam sa vad de aici cat de inclestat era maxilarul lui Jan, cat sa bine stransi ii erau pumnii pe langa corp, ce furie alba si apasatoare avea in privire. 

Dar nu puteam sa ma concentrez acum pe el sau pe restul acum. M-am uitat in jos la Kara, usurat ca eram aplecat si ca nu stateam in picioare, pentru ca genunchii mi-ar fi tremurat destul de tare ca toata lumea sa observe. Am incercat sa-mi pastrez fata cat mai neutra si controlata, dar nu eram in stare sa gasesc controlul necesar ca sa-mi fac mainile sa nu tremure in timp ce s-au aplecat spre abdomenul lui Kara. Nu am atins gaura din bluza ei, care cu toate ca eram neagra, se vedea clar ca era bine imbibata in sange. A lesinat de la durere, asta era clar, buzele ei intredeschise si ochii inchisi, mainile ei pe care si le pusese deasupra stomacului cazandu-i pe langa corp in secunda in care a lesinat. Puteam sa vad gaura creata de glontul ce i-a penetrat abdomentul, puteam sa vad sangele si pielea rupta, si am simtit cum mi s-a ridicat greata pana la gat la vederea ranii deschise.

Mi-am presat usor mainile de abdomenul ei, apasand usor, palmele mele umezindu-se cu sangele ei cald. Nu stiam ce sa fac, si nu intelegeam de ce nimeni nu facea nimic. De ce naiba nu se grabea mama mea sa aduca un doctor? Poate ca nu-i pasa de Kara ca si persoana, dar are nevoie de ea, nu? E proiectul, experimentul ei pretios. Am crezut ca-i pasa destul ca sa nu o lase sa moara pe podeaua rece a unui subsol.

"Trebuie sa acoperi rana cu ceva." Vocea cuiva mi-a intrerupt gandurile disperate, privirea mea ridicandu-se nedumerita in directia din care vocea venise. Jan a inaintat spre mine si a ingenunchiat la pamant, din spatele meu venind sunetul gardienilor ridicandu-si armele, pregatiti sa impuste din nou daca era cazul. Nu i-am spus nimic in timp ce l-am urmarit cum si-a tras bluza peste cap si a coborat-o peste abdomenul lui Kara. Nu stiam ce sa fac cu mainile mele, care au ramas suspendate in aer. Mi-am intors capul intr-o parte, aruncandu-le gardienilor si mamei mele o privire arzatoare.

"Cineva sa aduca un doctor," am scuipat ordinul cu buzele incordate si sprancenele incruntate. Samantha a fost cea care m-a ascultat, facandu-si imediat loc pe langa gardieni si iesind in sus pe scarile casei. Pentru o secunda am crezut ca s-a intors inapoi, cand am auzit cateva secunde mai tarziu o pereche de pasi coborand scarile, dar spre surprinderea mea, era Jenna, care a incremenit in loc atunci cand a vazut situatia.

"Kara?" a fost singurul lucru care a reusit sa-i iasa din gura. Am ignorat-o, intorcandu-mi atentia inapoi la Kara, si in cele din urma ridicand-o discret spre Jan.