Year 2079

46. Moarte

Stiu ca a trecut o vesnicie de la ultimul capitol si ca intotdeauna imi pare rau. Capitolul e ridicol de lung, deci sper ca o sa intelegeti de ce mi-a luat atat de mult sa-l scriu si editez. Pe urmatorul am sa-l fac mai scurt, si pentru ca am mai mult timp liber zilele astea am sa-l pot posta mai devreme. Citire placuta. xx

• • •

Adam's POV.

Mai multi oameni mi-au oferit priviri lungi, urate si nedumerite cand am alergat pe langa ei in graba. Reamintindu-mi unde ma aflam, am incercat sa-mi cer scuze atunci cand ma tranteam in ei sau le ciocneam din mana orice carau, dar nu m-am obosit sa o mai fac atunci cand am ajuns in centrul orasului. M-am oprit abrupt si am incercat sa gandesc. Cu respiratiile taiate de la alergat si imaginea lui Kara aruncata in dubita aia fulgerandu-mi prin minte, m-am invartit pe calcaie cu fata in toate directiile. Panica care a reusit sa puna stapanire pe mine mi-a aglomerat mintea pana intr-un punct in care nu am mai stiut ce sa fac decat sa ma uit prin jurul meu la multimea de oameni care isi vedeau de treaba.

"Adam?" Sarind ca ars intr-o parte, m-am intors cu fata spre Sean. Si-a luat mana de pe umarul meu si s-a uitat confuz la panica care probabil se facea bine vazuta pe chipul meu. "S-a intamplat ceva? Arati―"

"Kara," Am reusit sa spun, dar m-am oprit pentru o secunda lunga si am asteptat ca respiratiile mele agitate sa se calmeze inainte sa continui. "Si Chloe, si fata aia―Kate, parca. Au fost luate, in padure, acum."

"Ce? Despre ce vorbesti?" Starea de bine in care parea ca se afla acum un minut a disparut. Cu toate ca inca nu intelege ce se intampla, a devenit ingrijorat. "Cum adica au fost luate? De cine?"

"De doi barbati, in padure," Am incercat sa explic cu gatul uscat si o durere de cap care incepea sa se faca simtita. "Le-au luat intr-o masina si au disparut. Am incercat sa-i opresc dar―" Scuturand din cap, nu am stiut ce raspuns sa-i ofer. "N-Nu am putut. Nu am ajuns la timp. Aveau arme."

"Oh, Doamne." Sean si-a dus o mana prin parul lui blond deschis si m-a atintit cu o privire agitata. "Trebuie sa le spunem si celorlalti."

Aveam de gand sa fi facut acelasi lucru, dar acum ca il aveam pe el cu mine am putut sa merg in urma lui prin incalcitura de poduri si drumuri pana la casa noastra, fara sa ma ratacesc din cauza gandurilor care imi agitau mintea. Spre ghinionul nostru, am dat peste Roselyn―Sean aproape ca a ciocnit-o de pe picioare la cat de rapid alerga. Nici o secunda mai tarziu dupa ce ne-a vazut fetele a intrebat ce s-a intamplat, si oricat de tare am incercat sa o conving ca totul e OK Roselyn nu ne-a acceptat minciunile.

Pierzand prea mult timp, am luat-o pe Roselyn de brat si i-am explicat ce s-a intamplat. Stiam ca ceva se afla intre ea si Kara―am banuit inca din ziua cand Kara dorea sa mearga la vanat dar Roselyn nu i-a permis. Nu stiam daca ce era intre ele era rau sau un secret bine ascuns, dar orice ar fi Roselyn parea cu adevarat surprinsa si ingrijorata la auzul cuvintelor mele. 

"La dracu'," A spus cu un strop de furie. "Nu e prima data cand aud de asta―cel mai probabil o sa fie vandute pentru sex."

"I-am auzit zicand ceva despre asta," Am murmurat cu maxilarul inclestat, si m-am oprit abrut din mers. Sean si Roselyn s-au uitat la mine in urma lor. "In Orasul Nou." Am simtit o piatra ridicandu-se de pe inima mea. "Imi aduc aminte ca au zis ceva de Orasul Nou. Crezi ca acolo o sa le vanda?"

"Cel mai probabil," A raspuns ea cand ne-am pus din nou in miscare. Am incercat sa ne strecuram printre oameni ca apa, avand grija sa nu lovim pe cineva sau sa ne impiedicam, dar era dificil din cauza multimii de la ora de pranz, cand toata lumea a mancat si se intorc inapoi la treburile lor. "Orasul Nou e cel mai mare oras construit de dupa Virus―e capitala intregii lumi. E plin de bogatasi si familii nobile, deci e locul perfect unde poti vinde sclave de genul pentru cei care nu-si permit sa le cumpere de la Familia Regala, care costa putin mai mult."