Capitolul I. Primul apel

64.2K 1.8K 212
                                    

Ora 00:00. Telefonul vibrează pe noptiera din dreapta mea, exact unde l-am lăsat acum 20 de minute, când m-am culcat. Mi-am ridicat capul nervos, privind ora inscripiționată pe ceasul digital și am oftat zgomotos. Mi-am întins mâna după telefon și am început să pipăi lemnul noptierei până l-am găsit.

Văzând nr. necunoscut pe micul ecran, aproape îmi venea să urlu. Mi-am dat ochii peste cap și am răspuns nervos.

-Care disperat bătut în cap și lovit de soartă, frustrat și fără viață socială, are chef de farse penibile la telefon la ora asta cu număr privat?!

Necunoscut: Ai grija cum vorbești, idiotule!

-Wow, ești fată?! am exclamat spre surprinderea mea.

Necunoscut: Nu. Eventual sunt un băiat cu voce de fată.

Nu avea o voce foarte groasă, dar cu siguranță părea răgușită sau poate doar tâgnoasă. Avea o voce interesantă totuși, nu o mai auzisem până acum.

-Stai, deci ești travestită?

Necunoscut: Chiar ești un idiot.

Da, nu a avut sens ce apusesem mai devreme, dar sunt obosit și chiar nu am chef de glume proaste sau alte discuții cu niște persoane necunoscute.

-Taci cățeao!

A fost urât să o numesc așa, dar nici mie nu mi place să mi se spună idiot. Plus că ea m-a sunat, tot ce am făcut a fost să joc jocul ei.

Necunoscut: Cum mi-am spus, Marc?

-Stai, stai, stai! De unde îmi știi numele?

Eu nu știu numele ei. Oare mi se pare sau chiar nu am mai auzit vocea asta nicaieri până acum.

Necunoscut: Acum ți-am captat atenția?

-Nu prea. Sunt popular, deci e evident că mulți îmi știu numele, dar tu poți să îmi spui în particular mai exact de unde.

Dar da, îmi captase atenția.

Nevunoscut: Nu e problema ta!

Serios?!

-Wow, cineva e arțăgoasă la ora 12 noaptea, ce chestie. De ce naiba nu te duci să te culci și să mă lași și pe mine să dorm ca un om normal?

Necunoscut: Nu fac ce spui tu.

-Ești stresată, bine. Uite cățeao, dacă ești așa disperată și frustrată să vorbești cu mine, de ce nu o faci normal, față în față? Ți-e teamă?

Mă enervasem și voiam să îi închid, dar vocea ei rece m-a făcut să mă opresc. Ceva din vocea ei parcă părea familiar. Accentul poate?

Necunoscut: Pe dracu mi-e teamă. Ție ar trebui sa iti fie.

-Realizezi cât de penibili suni, nu? Ești patetică, cățeao.

Necunoscut: Dacă mai îmi spui o singură odată așa...

-Cum? Cățea? Ce o să faci? O să mă spui lui mami?

Necunoscut: Ești așa un idiot!

Mi-am dat ochii peste cap.

-Ai mai spus. Și tu frustrată, am prins ideea.

Necunoscut: Taci.

-O singură întrebare am pentru tine.

Necunoscut: Ce?

-Ești pe stop?! Eu zic să apeși mai repede pe play și să îți continui viața fără să mă deranjezi.

Mereu am vrut să fac asta.

Necunoscut: Dispari!

-Dar tu m-ai sunat, deșteapto.

Necunoscut: Și o voi mai face, stai calm.

-De ce naiba ai mai face asta?

~Apel încheiat~

Perfect, a închis.

Apelul cu nr. privat Där berättelser lever. Upptäck nu