The realm without snakes

16

-Pe toti diavolii roz, cum ai intrat in casa mea?
-Casa ta? Si incepe Shone sa rada. De cand esti tu proprietara?
-Ce cauti aici, sus?
-Ploua tare. Apropo...si data viitoare sa lasi usa descuiata, poate nu mai intru eu...
-Am vazut ca ploua foarte tare...
-Azi raman si eu la tine, si asa ai nevoie de paza, nu ti-e frica sa dormi singura?
-Mie? Huh, niciodata...
-Asta spun si cearcanele tale...
Intr-adevar, stiam si eu ca am niste cearcane pana la gura, nu am mai dormit bine de cateva saptamani. Of! Sincer, nu are de ce sa imi fie frica, daca voia ceva de la viata mea, intra peste mine in baie. Corect?
-Pamantul catre Misty...
-Oh! Da, poti ramane.
Incepe sa rada si se ridica din patul meu pe care statea intins.
-Sincer, daca imi spuneai sa plec, tot ramaneam. Ce avem la cina?
-Um...nu stiu, nu planuiam sa mananc.
-Esti nebuna! Stiam eu ca trebuie sa stau cu ochii pe tine, uscaturo. Trebuie sa mananci. Hai la bucatarie, repejor!
-Cum spui tu, mama! Zic ironica.
Ne indreptam spre bucatarie si ma asez la masa.
-Deci, acesta cotrobaie printr-un dulap, orez sau tocanita?
-Orez, clar...nu prea imi place carnea.
-Hai ca ma enervezi si poate vin cu ceva de la Mc.
-Nuuu, ok. Facem orez.
-Hai gata, ca mi-e ca le dai foc oamenilor la bucatarie, si daca te dau afara, nu cred ca vrei sa stai la mine.
-Ai ghicit!
-Il prepar eu.
Dupa 20 de minute in care am asteptat ca Shone sa faca orezul, nu stiu ce ma uimea mai tare. Faptul ca un tip ca el gateste, faptul ca e o scobitoare cu maini, sau ca stie de unde sa ia orice cauta mai bine ca mine. Sunt un dezastru la cratita daca nu e vorba de prajitura. Nu, cred ca cel mai mult ma uimeste cat de sexy e cu oala in mana.
-Asa, gata! Un orez misterios pentru un mic mister. Pofta buna!
-Pofta buna!
Nu pot sa cred! Orezul e mai bun ca cel facut de Tae, nu credeam ca il poate face cineva mai bun de atat. E delicios, ma ling pe degete la propriu dupa ce termin bolul.
-A fost cel bun orez pe care l-am mancat in viata mea! Te pricepi.
-Exagerezi, Misty. Totusi, apreciez sinceritatea. Sa stii ..nu e singurul lucru la care ma pricep.
-Pai ori exagerez, ori sunt sincera? Incerc eu sa schimb subiectul, nu ma simteam comod cu ce a spus in ultima sa fraza.
-Pui multe intrebari.
Dupa ce a terminat si el de mancat, am strans vasele si le-am spalat, apoi hotarasc sa ma duc in camera mea.
-Na, na, na. Sa nu aud. Dorm cu tine, nu imi place in sufragerie. In camera babacilor nu dorm, si in nici un caz nu plec acasa.
-Pai si unde vrei sa dormi?
-O sa dorm in camera ta.
-Pai si eu?
-Si tu.
-Esti nebun. Nu vreau.
-Nu-ti convine, cheama politia.
Chiar as putea sa o chem, cum isi permite sa imi faca asta. Daca in toiul noptii, in somn, il iau in brate asa, de nebuna, dupa ce zice? Ca il agresez, sau cine stie ce.
-Da de ce insisti sa sun?
-Suna!
E prea sigur ca nu o sa sun. Ar fi aberant.
-Bine, ma asez pe o parte de pat. O sa dorm cu spatele la tine.
El ridica din umeri si se aseaza pe partea cealalta a patului. Nu pot adormi daca stau pe partea asta, si macar daca acum e cineva in casa, sa dorm si eu. Ok, ma intorc pe partea cealalta si o sa ii spun sa se intoarca el cu spatele la mine sau nu stiu, orice.
Ma intorc pe parte cealalta.
-Shone...
-Da?
-Poti te rog sa....sa te pui invers. Adica unde iti e capul sa stai cu picioarele.
-Sigur, adica daca vrei sa lesini.
-Ce?
-Nu cred ca ai idee cum imi put picioarele.
-Doamne, Shone, esti incredibil. Ma enervezi, vreau sa dorm si eu bine, macar azi.
-Am glumit, nu mai fi si tu asa stresata. Nu ma pun invers, dormi asa. Nu iti mai fie teama. Nu mi-se pare ciudat.
Apoi isi intoarce tot corpul spre mine si isi pune o palma pe fata mea.
-Somn usor, vasculetule.
Imi vine sa zambesc cand imi zice "vasculet", asta pentru ca...eu zambesc mereu cand cineva imi spune asa.
Shone ma saruta pe frunte, isi pune mainile sub cap si inchide ochii. La fel fac si eu.

Dimineata ma trezesc singura in pat. Aveam ghiozdanul pus pe birou si niste haine pe spatarul unui scaun.
Ma duc in bucatarie si il gasesc acolo.
-Neata, luna.
-Luna?
-Ai parul argintiu, precum luna.
-Vrajitorule. Pardon, spiridelule.
-Ti-am facut micul dejun, asa ca treci si mananca. A! Sper ca orarul ala e bune, ca ti-am facut ghiozdanul. Si sa te imbraci in hainele alea. Nu te-am vazut in ele si sigur ai arata beton.
Nu stiu daca ma sperie ca mi-a cotrobait in dulap, sau ca mi-a facut ghiozdanul.
Ma asez la masa, unde ma asteptau niste clatite, biscuiti de orez si un suc de portocale.
De ce pari atat de perfect si atent, Shone. De ce?
-Multumesc mult pentru masa. Si pentru cina de ieri. Si pentru ca mi-ai facut ghiozdanul.
-Oricand, vezi ca...mi-am trecut numarul de telefon in al tau. Daca ai nevoie de ceva, sa ma suni.
-Desigur. Multumesc!
Dupa ce am terminat micul dejun, acesta pleaca si eu incep sa ma pregatesc pentru liceu. Accept sa ma imbrac cu ce mi-a ales el. O pereche de blugi taiati, deschisi la culoare si un tricou negru. Imi prind parul intr-o coada si ma incalt cu niste tenesi negri.